Biografie - Spirit rusesc

Omul de stat rus Boris Elțîn (Borís Nikoláevič Él'cin) s-a născut la 1 februarie 1931 într-un sat modest din republicile socialiste sovietice, cu numele neregulat și neprietenos de Bukta.

Talentele sale intelectuale și abilitățile sale strălucitoare în materie de știință i-au permis să se înscrie la Politehnica Ural; studiile pe care le-a întreprins îi vor permite mai târziu să urmeze o carieră în domeniul ingineriei construcțiilor, deși pasiunea politică a pus curând stăpânire pe el.

S-a înscris în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1961 și, datorită dialecticii și carismei sale, a devenit în scurt timp secretar al partidului în regiunea Sverdlovsk. Erau anii '70 și, în timp ce întreaga lume trăia procese contradictorii, dar și incitante, multe dintre ele sub semnul ideologiei comuniste, Rusia se afla într-o stare dramatică demizerie și sărăcie, incapabil să se redreseze economic din cauza politicii asfixiate a liderilor săi.

Imaginea publică a lui Boris Elțîn în această perioadă pare oarecum pătată, dar cel care avea să fie principalul adversar al reformatorului Gorbaciov este introdus în Comitetul Central de către acesta din urmă (căruia i se va alătura mai târziu noul secretar pentru economie, Rîjkov). Elțîn, însă, dă cu bâta în baltă și este nepotrivit pentru acest rol, chiar dacă este unul prestigios.

În 1985, îl găsim promovat la conducerea filialei moscovite a partidului.

Orator cu o tentă rafinată, înclinat să netezească marginile în polemica verbală, ca și în conceperea operei reformiste, Boris Elțîn este însă la fel de încăpățânat în lupta împotriva mecanismelor corupte generate de politica moscovită, un imens "organism" birocratic care funcționează practic pe bază de mită. Când reușește să se facă ales în Politburo, urmărește același obiectiv cuo convingere îndrăzneață, care se opune categoric "tendinței" dominante.

Momentul cu adevărat critic a avut loc în 1987, când, în cadrul unei ședințe plenare a Comitetului Central, a atacat dur conducerea Partidului Conservator, acuzându-i că se opun reformei economice majore realizate de Gorbaciov (așa-numita Perestroika); ca urmare a acestei intervenții înflăcărate, a fost retrogradat la umilul rang de administrator al Oficiului Poștal.

Cu toate acestea, numele său a revenit în lumina reflectoarelor în 1989, când a fost ales în noul Congres al Deputaților al Uniunii Sovietice și, în iunie 1991, chiar președinte al Federației Ruse.

Inovația și reformele introduse de Mihail Gorbaciov i-au deranjat atât de mult pe deținătorii puterii sovietice, încât aceștia au mers până la consecința extremă de a pune la cale o lovitură de stat împotriva sa. Elțîn a reușit însă să-i descurajeze pe conservatori de la gestul necugetat, cu consecința directă că influența sa politică a crescut enorm. Cu toate acestea, criza rusă a amplificatîn continuare din cauza unității acum fracturate care ținea țara împreună, ceea ce va duce în curând la o ruptură internă, care va duce la crearea a numeroase state satelit.

În ciuda acestui fapt, acțiunea reformatoare a lui Elțîn nu cunoaște odihnă, chiar dacă, așa cum am menționat, membrii conservatori ai ierarhiei sovietice i se opun în mod continuu și deschis.

Apoi a convocat un referendum pentru a testa opinia publică cu privire la planurile sale, propunând cu această ocazie o nouă constituție pentru Rusia.

În ultimii ani ai președinției sale, popularitatea și consensul său au suferit o lovitură serioasă din cauza crizei economice persistente din care Rusia pare incapabilă să iasă, precum și din cauza deciziilor luate în legătură cu Cecenia, care au dus la război și la confruntarea dură cu independentiștii din această țară.

În august 1999, la începutul celui de-al doilea război din Cecenia, Elțîn l-a numit premier și "moștenitor" al său pe Vladimir Putin, care, la sfârșitul anului, a demisionat, cedându-i puterea lui Putin.

De-a lungul anilor, gravele probleme de sănătate care l-au afectat mereu pe Elțîn (unele atribuite în mod malițios abuzului de alcool) nu au putut fi tăinuite și, de fapt, au constituit cea mai mare problemă a sa în timpul guvernului din 1997. Boris Elțîn a murit la vârsta de 76 de ani, la 23 aprilie 2007, în urma unor complicații cardiace.