Biografie - Satiră suprarealistă

Eugenio Ghiozzi, cunoscut sub numele de Gene Gnocchi, s-a născut la Fidenza (Parma) la 1 martie 1955.

A obținut o diplomă în drept și apoi și-a început cariera de actor și comediant, debutând la Zelig din Milano, în 1989, când a împlinit 34 de ani.

Primele spectacole comice ale lui Gene datează din perioada anterioară, în care - în paralel cu activitatea sa sportivă de fotbalist (Serie C) - interpreta cover-uri ale unor cântece englezești și americane cu grupul rock "The Desmodromici". Înainte de a cânta, Gene obișnuia să ofere publicului lungi introduceri suprarealiste care erau traduceri ale versurilor ce urmau să se audă la scurt timp, provocând astfelRâsete furtunoase. Prima lucrare care dezvăluie talentul comic al lui Gene Gnocchi ca interpret de monolog este "Diventare Torero", prezentată cu mare succes la Zelig din Milano în 1989.

Tot în același an, și-a făcut debutul la televiziune. După câteva apariții ca un comediant în devenire în emisiunea Maurizio Costanzo Show, Gene Gnocchi a apărut alături de Zuzzurro și Gaspare (Andrea Brambilla și Nino Fornicola), Teo Teocoli, Silvio Orlando, Athina Cenci, Giorgio Faletti și Carlo Pistarino în cadrul emisiunii "Emilio", care a avut un succes atât de mare încât o ediție specială a fost difuzată din nou în 1990.

Din nou în 1990, a fost invitat regulat la emisiunea TV "Il gioco dei nove", prezentată pe Canale 5 de Raimondo Vianello. Apoi a venit experiența editorială: a încercat să scrie și a publicat prima sa carte intitulată "Una lieve imprecisione"; cartea a adunat diverse povestiri scurte și a fost bine primită de public și de critici.

Cu o comedie oarecum suprarealistă, el a jucat apoi în "I vicini di casa", un sitcom care se petrece într-un bloc de apartamente, în care Gene Gnocchi îl interpretează pe Eugenio Tortelli, un inventator genialoid de jocuri pentru copii.

În 1992, a prezentat emisiunea "Scherzi a parte" cu Teo Teocoli, debutând de facto ca prezentator TV, iar în anul următor a participat la prima ediție a emisiunii "Mai dire gol", creând personaje noi și amuzante - cum ar fi Bergamascul Ermes Rubagotti - sau încercând să o parodieze în mod amuzant pe jurnalista sportivă Donatella Scarnati.

Astfel, a apărut cea de-a doua carte "Stări de familie", o cronică amuzantă și melancolică a unor personaje care se luptă cu nonsensul vieții de zi cu zi.

În 1995, Marino Bartoletti, directorul emisiunii Testata giornalistica sportiva, l-a invitat pe Gene ca invitat regulat la "Processo del lunedì": celebra emisiune a fost astfel condimentată cu satira ireverențioasă a lui Gnocchi, mereu gata să vină cu glume hilare. În același an, a făcut un turneu cu spectacolul "Tutta questa struttura è suscetti di modifica", în regia lui Antonio Syxty. A fosta unui nou tip de experiment teatral care își are ca punct de plecare o încercare originală de interacțiune cu publicul din sală.

A treia sa lucrare, "Il signor Leprotti", care spune povestea unui clovn trist al metropolei, între aventuri ratate și asasinate ratate, ajunge în librării. Tot în 1995, joacă în filmul de televiziune "Occhio di falco". Pentru marele ecran, în schimb, participă, alături de Margherita Buy, la comedia dulce-amară a lui Giuseppe Piccini, "Cuori al verde". Cariera sa de actor continuăcu filmul "Metalmecanic și coafeză...", în regia Linei Wertmuller.

În 1997 și timp de doi ani, în pereche cu Tullio Solenghi, prezintă popularul buletin de știri satirice "Striscia la notizia". Scrie (împreună cu Francesco Freyrie) și interpretează "Dillo a Wally", un talk-show de cazuri umane și inumane, o satiră feroce și inteligentă la adresa televiziunii. Mai târziu, realizează un dicționar ironic "Il mondo senza un filo di Grasso", care are un oarecare succes.

În 1998 a prezentat "Meteore", o emisiune în căutarea unor personalități cândva celebre și acum uitate. În același an și-a început aventura în emisiunea sportivă "Guida al campionato". A lucrat apoi în teatru cu spectacolul "Santo Sannazzaro fa una roba sua" (scris de el împreună cu Freyre), în regia lui Daniele Sala. Spectacolul povestește aventurile tragice și grotești ale unuilider-comediant.

În toamna anului 2000, a revenit la televiziune pe RaiDue cu emisiunea "Perepepè", o emisiune care aducea comedia în lumea muzicii. Din 2000, este unul dintre protagoniștii emisiunii "Quelli che il calcio...", prezentată de Simona Ventura.

În 2001, a fost martor pentru dreptul la studiu într-o campanie de comunicare adresată familiilor și studenților din Emilia-Romagna, pentru a face cunoscute oportunitățile oferite de regiune prin intermediul subvențiilor și burselor.

A colaborat cu scurte articole satirice scriind în La Gazzetta dello Sport, apoi, după ce a fost gazda emisiunilor "La Grande Notte" și "Artù" (în a doua seară la Rai Due), din septembrie 2008 s-a mutat la televiziunea Sky pentru a prezenta "Gnok calcio Show", duminica după-amiaza. Din ianuarie 2010 a participat în calitate de comediant de monolog în emisiunea Zelig de la Canal 5, apărând în primele trei episoade.