Biografie - Profesia: investigator de coșmaruri

În 1985, Tiziano Sclavi îi spunea editorului său, Sergio Bonelli (fiul marelui Gianluigi): " În afară de science fiction, cealaltă serie din 1986 ar putea fi horror... după părerea mea, merită să încerci. ".

Câteva luni pentru a pune la punct proiectul: la început Sclavi se gândea la un detectiv "negru", un pic chandlerian, fără însoțitori comici, care să se desfășoare la New York. Discuțiile (animate) cu Bonelli au fost decisive: London, un tânăr vesel, cu un însoțitor comic. Claudio Villa a fost rugat să dea o față lui Dylan Dog (numele trebuia să fie provizoriu). Cu o lună înainte deSclavi văzuse filmul "Another Country", cu Rupert Everett, și a fost impresionat de chipul de "carte de benzi desenate" al actorului, dându-i imediat designerului sarcina de a inspira chipul eroului de la cel al actorului.

În ceea ce privește partenerul de benzi desenate, a fost luat în considerare Marty Feldman, dar acesta a fost conceput pentru a fi mai monstruos decât monștrii cu care trebuia să se lupte protagonistul, așa că a fost aleasă sosia lui Groucho Marx.

În septembrie, primele trei povești erau gata; pentru coperte au făcut teste atât Villa, cât și Stano: Villa, mai tradițional și bonellian, a fost preferat (din numărul 42 aveau să se înlocuiască). 26 octombrie 1986: a apărut numărul 1, "Dawn of the Living Dead". Câteva zile mai târziu, distribuitorul a sunat: " Albumul a murit la chioșcurile de ziare, un fiasco "Sclavi a rămas tăcut în legătură cu vestea, până o săptămână mai târziu, când distribuitorul a sunat din nou: " E un boom, practic s-a vândut, poate ar trebui să o reedităm ".

Astăzi, mai bine de 20 de ani mai târziu, în vânzări, Dylan Dog a depășit vedete de calibrul lui Mister No și Zagor, ocupând locul doi după legendarul Tex.

Adevărat fenomen de cutumă, investigatorul de coșmaruri este apreciat de toate categoriile de vârstă, nu doar de tineri, așa cum ne-am aștepta de la o bandă desenată. Umberto Eco l-a descris ca fiind "autoritar"; a fost citat în "Corriere della Sera" de filosoful Giulio Giorello, care, pentru a se consola de un sezon literar slab, a invitat cititorii să se dedice lui Dylan Dog.

În lumea tradițional masculină a benzilor desenate italiene, o altă noutate importantă este interesul tot mai mare al cititorilor de sex feminin. Răspândirea seriilor l-a obligat pe Bonelli să producă "fuoriserie": "Specialele" de vară, seria "Dylan Dog & Martin Mystère" și "Almanahurile fricii". Cea mai mare atenție, însă, se acordă albumului lunar, editat în modmaniacă de Sclavi însuși, al cărui vis era să creeze primele "benzi desenate de autor" din Italia, care să fie și populare, cu tiraje mari.

În linii mari, personajul reflectă caracterul complex al creatorului său (după propria sa mărturisire): un personaj închis, dificil și umbros.

Dylan Dog este un detectiv particular care se ocupă doar de cazuri "neobișnuite", în toate nuanțele termenului. Are în jur de 30 de ani, locuiește la Londra, într-o casă plină de gadgeturi monstruoase și cu o sonerie care, în loc să sune ca de obicei, scoate un țipăt înfiorător. Fost agent la Scotland Yard, are un trecut misterios. Clienții săi sunt toți ciudați și au în comun faptul că nimeni nucrede în evenimentele lor, cu excepția lui Dylan Dog însuși, singurul capabil să îi asculte și să îi ajute.

Nu este un erou în sensul clasic al termenului: îi este frică, rezolvă foarte des cazurile parțial, este contradictoriu, are mereu îndoieli în legătură cu el însuși și cu lumea, în ciuda acestui fapt, este mereu gata să se arunce în necunoscut, în speranța de a-l înțelege în profunzime. Iubește muzica și cântatul la clarinet ("Il trillo del diavolo", de Tartini), nu fumează, nu bea (deși este un fost alcoolic), estevegetarian, militant pentru drepturile animalelor și ecologist, susținător al non-violenței. Toate trăsături de caracter care, alături de altele mai întunecate, impun viziunea unui om, în cele din urmă, în mare dificultate cu majoritatea lumii, dar mai ales cu el însuși, incapabil să aibă o relație stabilă cu o femeie sau să stabilească o relație socială satisfăcătoare, dar cu puterea de a merge mai departe pentrudrumul său, consolat de prieteniile vechiului său superior de la Scotland Yard, inspectorul Bloch, și de cea a asistentului său trăsnit, un adevărat partener comic, expert în aruncarea armelor și, mai ales, în glume înfiorătoare și bancuri îngrozitoare, pe care le scuipă foarte des clienților șefului său, făcându-i să fugă.

Da, fără îndoială (Dylan Dog a "participat" și el la numeroase campanii împotriva consumului de droguri și alcool), dar și alter-ego-ul creatorului său, care a reușit cu adevărat performanța de a crea o bandă desenată de autor, care nu este doar pentru copii, ci îi face pe oameni să gândească și să reflecteze asupra prezentului și, mai ales, de a câștiga, cu milionul de exemplare vândute lalună, puterea copleșitoare a manga japoneze.

După ani de zile în care s-a tot vorbit despre el, în sfârșit, în 2011 a fost lansat în cinematografe "Dylan Dog - The Movie" (Dylan Dog: Dead of Night), un lungmetraj regizat de Kevin Munroe în care personajul principal este interpretat de Brandon Routh.