Biografie

• Sofia Goggia în 2010
• Revenirea după o accidentare
• Anii 2013-2015
• Anii 2016-2018
• Campioană olimpică
• Anii 2020

Sofia Goggia s-a născut la 15 noiembrie 1992 la Bergamo, al doilea copil al lui Ezio și Giuliana și sora mai mică a lui Tommaso. Încă de la vârsta de trei ani, s-a apropiat de lumea schiului în contact cu zăpada pe pârtiile de la Foppolo. După ce s-a alăturat Clubului de schi Ubi Banca, Sofia Goggi se alătură clubului sportiv Radici Group și astfel pentru Rongai în Pisogne.

La 28 noiembrie 2007, a debutat în circuitul FIS la o competiție națională de tineret la Livigno. O lună mai târziu, la Caspoggio, a câștigat primele sale puncte cu un loc doi și un loc întâi în supergigant. La 18 mai 2008, a debutat în Cupa Europei, tot la Caspoggio, dar nu a terminat cursa.

În sezonul următor, Sofia a urcat pe prima treaptă a podiumului la slalom special, slalom supergigant și slalom uriaș la campionatele italiene de aspiranți de la Pila, iar la competiția FIS de la Abetone, din 19 decembrie 2008, s-a clasat între primele cinci.

În primăvara următoare a fost a patra la Caspoggio la coborâre și a șasea la Pila în supergigant. După ce a suferit o accidentare la genunchi în vara anului 2009, a devenit membră permanentă a circuitului Cupei Europene, deși nu a terminat mai sus de locul 22 la Tarvisio la coborâre: la sfârșitul sezonului, nu a obținut mai mult de cincisprezece puncte.

Sofia Goggia în 2010

Ulterior, a participat la Campionatele Mondiale de juniori din regiunea Mont Blanc, terminând pe locul șase la coborâre și cu mult peste primele treizeci de locuri la slalom uriaș. Câștigătoare a titlului de aspirantă italiană la super-G la Caspoggio și a patru concursuri FIS, inclusiv unul la Santa Caterina Valfurva, atleta din Bergamo a trebuit să țină cont de o altă accidentare în timpul slalomului uriaș careare loc la Kvitfjell, în Norvegia, unde se accidentează din nou la genunchi.

A sărit apoi peste tot sezonul 2010-2011, pentru a reveni pe porțile de start în următorul, cu două succese la slalom uriaș în cursele Fis de la Zinal. În decembrie 2011, s-a alăturat grupărilor sportive Fiamme Gialle, fiind înrolată în Guardia di Finanza, iar câteva zile mai târziu a fost convocată la Echipa Italiei la Cupa Mondială pentru prima dată: nu a reușit, însă, să termine slalomul uriaș de la Lienz.

Sofia Goggia

În februarie 2012, Sofia a urcat pentru prima dată pe podium la Cupa Europei de la Jasnà, în super-G, iar la câteva zile a obținut și primul succes, la Sella Nevea, în super-combinata. La cotitură, însă, a apărut o altă accidentare foarte gravă: o fractură a platoului tibial cu întinderea ligamentelor colaterale ale ambilor genunchi. O slabă consolare a fost locul treiîn clasamentul general al Cupei Europene cu succesul din Cupa Supercombinata.

Revenirea după o accidentare

Revenită în competiție, în sezonul 2012-2013 a obținut trei victorii în Cupa Europei, dintre care două la coborâre și una la slalom uriaș, la care se adaugă două locuri doi la slalom uriaș și unul la coborâre. Astfel, Sofia Goggia, s-a clasat pe locul doi în clasamentul general.

În schimb, în Cupa Mondială, a fost convocată pentru trei slalomuri uriașe, dar nu a ajuns la linia de sosire la Sankt Moritz, Courchevel sau Semmering. În ciuda acestui fapt, a fost convocată pentru Campionatele Mondiale de la Semmering, unde a concurat în slalomul supergigant, la care nu mai participase niciodată în Cupa Mondială: în orice caz, a reușit să termine la doar cinci sutimi de secundă în spatele slovenei Tina Maze, cea care a fostGut din Elveția și americanca Mancuso. La evenimentul curcubeu a concurat și la supercombinata, terminând pe locul 7, în timp ce la coborâre s-a clasat între primii 20.

Anii 2013-2015

În sezonul următor, Goggia a devenit membră permanentă a echipei de Cupa Mondială, iar pe 30 noiembrie 2013 a obținut primul ei loc în top 10, cu locul 7 la Beaver Creek, în slalomul supergigant. Încă o dată, însă, o accidentare a fost cea care i-a oprit ascensiunea: operată la ligamentul încrucișat anterior al genunchiului stâng, a fost nevoită să agațe ghetele în cui.cui pentru restul sezonului.

A profitat de pauză pentru a comenta Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci din 2014 la Sky, alături de Gianmario Bonzi și Camilla Alfieri. În sezonul 2014-2015, după primele curse sărite pentru a se recupera după accidentare, Sofia a revenit în Cupa Mondială cu un loc 30 la Lake Louise, în supergigant.

Din nou, o problemă de sănătate i-a compromis rezultatele: în ianuarie, a fost nevoită să se oprească din cauza unui chist la genunchiul stâng. Pentru sezonul 2015-16, însă, a fost confirmată în echipa de Cupa Mondială, unde a început să se remarce prin rezultatele sale la slalom uriaș.

Anii 2016-2018

Înaintea sezonului 2016-17, s-a alăturat echipei polivalente: în noiembrie 2016, a urcat pentru prima dată pe podium la Killington, în slalomul uriaș, iar în martie s-a impus în supergigant și în coborâre la Pyeongchang, pe pârtiile care aveau să găzduiască Jocurile Olimpice din anul următor. Sezonul 2016-17 s-a încheiat cu locul trei în clasamentul general, treisprezece locuri și 1197 de puncte: o dublă premieră înItalia, deoarece niciun atlet italian nu reușise vreodată să atingă obiective atât de importante.

Un alt record este acela de a fi terminat pe podium în patru din cinci discipline: lipsește doar slalomul special. La Campionatele Mondiale din 2017 de la Sankt Moritz Sofia Goggia este singurul italian care a câștigat o medalie: bronz în slalomul uriaș.

Campioană olimpică

Și-a răscumpărat dezamăgirea parțială la Jocurile Olimpice din anul următor, când a câștigat medalia de aur la coborâre în fața norvegiencei Mowinckel și a americancei Lindsey Vonn. Tot în 2018, a câștigat Cupa Mondială de coborâre, la doar trei puncte în fața aceleiași Vonn. În luna octombrie a aceluiași an, cu câteva zile înainte de startul Cupei Mondiale, Sofias-a oprit din nou din cauza unei fracturi de maleolă care a ținut-o departe de competiții timp de câteva luni.

Anii 2020

Perioada dintre 2019 și 2020 a fost, din păcate, marcată de o nouă accidentare. La 9 februarie 2020, Sofia a căzut în super-G la Garmisch și astfel a trebuit să se confrunte cu o fractură compusă a radiusului stâng. Sezonul s-a încheiat cu două podiumuri: o victorie și un loc doi, ambele în super-G.

Reziliența extraordinară a Sofiei Goggia a propulsat-o din nou în Olimpul schiului mondial în 2021, când a devenit prima italiancă care a câștigat patru curse consecutive de coborâre.

Din păcate, la sfârșitul lunii ianuarie 2021 a venit un nou coșmar: o nouă accidentare, de data aceasta - în mod absurd - survenită nu în cursă (a căzut în timp ce se întorcea la vale după anularea unei curse la Garmisch din cauza vremii nefavorabile), a obligat-o să rateze Campionatele Mondiale de la Cortina d'Ampezzo și să se retragă din Cupa Mondială. La sfârșitul aceluiași an, a revenit în competiție și a făcut-o cu temperament de o adevărată campioană: în trei zile consecutive (3, 4 și 5 decembrie), a câștigat cursele de coborâre (două) și supergigant (una) la Lake Louise, Canada. Un adevărat fenomen. Câteva zile mai târziu, pe 18 decembrie, a venit al șaptelea succes consecutiv în specialitatea coborâre: a fost prima la Val-d'Isere, Franța. A câștigat astfel a doua sa Cupă Mondială de coborâre, cu 70puncte în fața elvețiencei Corinne Suter.

2022 este anul Jocurilor Olimpice de iarnă de la Beijing. Sofia este aleasă pentru rolul important de portdrapel al delegației italiene. Cu câteva zile înainte de întâlnire, se accidentează din nou, la Cortina. Este 23 ianuarie; diagnostic: entorsă la genunchiul stâng cu leziune parțială a ligamentului încrucișat și microfractura de peroneu. Dar Sofia face un nou miracol și 23 de zile mai târziu estedin nou în competiție la Beijing - în ciuda faptului că a renunțat la ceremonia de deschidere și, astfel, a purtat tricolorul.

La Jocurile Olimpice, ea a renunțat la cursa de Super G pentru a se concentra pe coborâre: a câștigat medalia de argint, realizând o performanță senzațională. În spatele ei, o altă italiancă: Nadia Delago, bronz. Sofia Goggia, atleta minune, țintește Jocurile Olimpice de iarnă din 2026, care vor avea loc în Italia, la Milano și Cortina.

În martie 2022, a adus a treia victorie din carieră în Cupa Mondială la coborâre. A revenit în competiție la sfârșitul anului la St. Moritiz, la coborâre: pe 16 decembrie, și-a fracturat mâna când s-a lovit de unul dintre stâlpi; s-a dus de urgență la Milano pentru a fi operat, iar câteva ore mai târziu a revenit pe aceeași pârtie pentru a doua coborâre. A depășit toate limitele, câștigând cursa cumână fracturată.

În sezonul 2022-2023, a câștigat pentru a patra oară Cupa Mondială de coborâre.