Biografie - Revoluția neterminată

• Lucrări principale

Giuseppe Terragni, arhitect și artist sensibil, s-a născut la 18 aprilie 1904 la Meda (MI). Om moral și fascist fervent, este unul dintre cei mai importanți protagoniști ai arhitecturii moderne italiene.

A absolvit în 1921 și apoi s-a înscris la Scuola Superiore di Architettura din cadrul Politecnico di Milano, pe care a absolvit-o în 1926. Nu era încă absolvent, dar cu un an înainte participase, împreună cu Pietro Lingeri, la concursul pentru Monumento ai Caduti di Como (Monumentul la mormântul de război din Como), care urma să fie ridicat în Piazza del Duomo. 1927 a fost anul publicării în revista "Rassegna italiana" a celor patru articole din "Gruppo 7" (grupulde tineri cu scopul de a reînnoi arhitectura), considerat manifestul raționalismului italian. Alături de Luigi Figini, Adalberto Libera, Gino Pollini, Guido Frette, Sebastiano Larco și Carlo Enrico Rava, Terragni este unul dintre cei șapte semnatari ai acestui manifest.

În anii următori, a fost reprezentantul principal al MIAR, Movimento Italiano di Architettura Razionale.

Viața lui Terragni este legată de Como, oraș de graniță și punct de oprire obligatoriu pe ruta internațională. În comparație cu alte orașe de provincie similare, Como se bucură de o situație artistică și culturală privilegiată: multe personalități importante au locuit sau au locuit acolo la începutul secolului al XX-lea, printre care Margherita Sarfatti, o femeie de mare putere datorită legăturilor sale cu Mussolini, cunoscătoare șipatron al avangardei de la începutul secolului XX.

Atelierul-laborator al lui Terragni (deschis împreună cu fratele său Attilio) din Via Indipendenza, din perioada care coincide cu începutul războiului, a fost un loc de întâlnire și de discuții pentru grupul de artiști și intelectuali din Como, printre care se numărau Mario Radice, Marcello Nizzoli, Manlio Rho și Carla Badiali. Pietro Lingeri, un prieten apropiat și coleg, care a lucrat alături de Terragni timp demare parte din viața sa profesională.

Printre primele sale lucrări se numără blocul Novocomum cu cinci etaje, o lucrare prezentată ca un proiect cu frontoane deasupra ferestrelor, pilaștri și cornișe, care ascunde sub schele prima casă italiană modernă. Această arhitectură "transatlantică" (cum este numită) a fost un scandal pentru Como, care a fost din fericire salvată de la demolare. "Casa del Fascio" (1932-1936)reprezintă prima și complexa arhitectură "politică", o lucrare care l-a consacrat pe plan internațional. Arhitectul-artist lombard credea în arhitectură ca expresie a unor principii ideale și a simțit nevoia de a se recunoaște într-o mișcare, atât în arhitectură, cât și în politică.

În 1933, împreună cu alți colegi abstracționiști, a fondat revista "Quadrante", care avea să fie condusă mai târziu de Pier Maria Bardi și Massimo Bontempelli. În perioada 1934-1938 a avut loc sezonul marilor concursuri romane: primul și al doilea grad pentru Palazzo del Littorio 1934-1937, primul și al doilea grad pentru Palazzo dei Ricevimenti e Congressi la E42 1937-1938, lucrări care s-au încheiat însă cu deziluzii.

În 1936-1937, activitatea sa a atins punctul culminant: a realizat cele mai convingătoare și mai lucide lucrări din punct de vedere poetic, cum ar fi Villa Bianca din Seveso, grădinița Sant'Elia din Como și Casa del Fascio din Como.

Până în 1940, Terragni se afla în plină activitate și avea multe lucrări în curs de realizare: Danteum (în colaborare cu Lingeri, arhitectură alegorică care îl celebra pe Dante Alighieri, caracterizată de un traseu aspirațional), proiectul pentru cartierul Cortesella (și alte completări ale planului urbanistic) din Como, Casa del Fascio din Lissone și rafinata și complexa Casa Giuliani Frigerio,ultima sa capodoperă finalizată.

Artistul a fost apoi chemat la arme și, după o perioadă de pregătire, a fost trimis mai întâi în Iugoslavia și apoi în Rusia, în 1941. Se va întoarce grav încercat, atât fizic, cât și psihic, condiție care îi va provoca mai târziu moartea. Povestea lui este una umană: Giuseppe Terragni și-a petrecut întreaga existență cu iluzia că ar putea traduceconotațiile etice și sociale ale fascismului, prin intermediul arhitecturii. Terragni avea doar 39 de ani când și-a dat seama că idealurile sale au eșuat: prăbușit psihologic, la 19 iulie 1943 a fost electrocutat de o tromboză cerebrală pe palierul scărilor din casa logodnicei sale din Como.

Bibliografia care îi este dedicată este vastă, la fel ca și numeroasele expoziții dedicate operei sale. Până în prezent, și încă din zilele morții sale, se pune întrebarea dacă opera lui Terragni trebuie considerată fascistă sau antifascistă.

Lucrări principale

• Novocomum, Como (1929)
• Monumentul celor căzuți în Primul Război Mondial, Erba (1930)
• Sala O a Expoziției Revoluției Fasciste, Roma (1932)
• Casa del Fascio, Como (1932-1936)
• Casa Rustici, Milano (1933-1935)
• Casa del Fascio (astăzi Palazzo Terragni), Lissone (1938-1940)
• Casă de locuit Giuliani-Frigerio, Como (1939-1940)
• Grădinița Sant'Elia, Como (1937)