Biografie - Fiica mea Valentina

Născut la Milano, la 15 iulie 1933, Guido Crepax a început să lucreze în domeniul ilustrației și graficii în timp ce urma cursurile școlii de arhitectură, realizând afișe publicitare și coperte de cărți și discuri (printre care cele dedicate lui Gerry Mulligan, Charlie Parker și Louis Armstrong). Primul mare succes l-a semnat în 1957 cu desenele pentru campania publicitară pentru benzinăShell a primit premiul Palme d'Or.

În 1963, s-a întors în lumea primei sale iubiri, benzile desenate, și câțiva ani mai târziu a dat viață protagonistei incontestabile a poveștilor sale, celebra Valentina, care a apărut pentru prima dată în numărul 3 al revistei Linus, legendara revistă fondată și editată de Giovanni Gandini.

Valentina, ca să spunem adevărul, s-a născut mai întâi ca personaj secundar al lui Philip Rembrandt, alias Neutron, critic de artă și detectiv amator, logodit cu Valentina Rosselli, fotograful cu inconfundabila cască neagră; numai că carisma acesteia din urmă o întrece pe cea a protagonistului, atât de mult încât în cel de-al treilea episod l-a înlăturat deja.

Personaj cu puternice accente erotice, Valentina și-a conturat un stil precis, nu doar în sensul benzii desenate, ci tocmai în sens antropologic, aproape în maniera unui pop-star sau a unui personaj celebru. Numai că Valentina este din hârtie, și trebuie spus că nenumăratele încercări de a-i da substanță corporală, prin filme și întruchipări de diverse feluri, nu par preade succes.

Valentina, deși inspirată de actrița de film mut Louise Brooks, este o ființă indescifrabilă, evazivă, ceva ce aparține minții și unui tip abstract de femeie; din acest motiv, orice efort de a o identifica ca fiind o femeie reală este sortit eșecului. În același timp, nu este neobișnuit să auzim o fată cu anumite caracteristici descrisă ca fiind "o Valentina".Valentina, în sfârșit, este singurul personaj de benzi desenate cu propriul buletin de identitate: s-a născut, de fapt, la 25 decembrie 1942, pe Via De Amicis nr. 42 din Milano și a ieșit oficial din scenă în 1995, la vârsta de 53 de ani, în ultimul panou al poveștii "Al diavolo Valentina!".

Autor foarte prolific, Crepax a dat ulterior viață efemeră la numeroase alte eroine (Belinda, Bianca, Anita...) și a realizat, de asemenea, versiuni sofisticate în benzi desenate ale unor clasici ai literaturii erotice, precum Emmanuelle, Justine și Histoire d'O. În 1977, a realizat o carte de aventuri color: "Omul din Pskov", urmată, un an mai târziu, de "Omul din Harlem".

Ultima sa carte, "In Arte...Valentina", a fost publicată în 2001 de Lizard Edizioni.

Poveștile de benzi desenate ale lui Crepax au fost publicate în străinătate, în special în Franța, Spania, Germania, Japonia, Statele Unite, Finlanda, Grecia și Brazilia.

Bolnav de multă vreme, Guido Crepax s-a stins din viață la 31 iulie 2003, la Milano, la vârsta de 70 de ani.

Semioticieni de talia lui Roland Barthes s-au ocupat de opera sa, vorbind despre benzile desenate ca despre "Marea metaforă a vieții".