Biografie - Ochii minții

Glenn Gould, un pianist canadian cu o personalitate multiformă, un mare interpret al compozițiilor lui Bach în special (din care ne-a lăsat o moștenire inegalabilă de înregistrări) și un personaj controversat care a ajuns la un statut mitic, s-a stins din viață la doar 50 de ani în 1982, după ce a revoluționat abordarea instrumentului său.

Încă de la început, acest pianist a apărut ca o noutate radicală, care i-a nedumerit pe mulți și a fomentat o opoziție acerbă (alimentată și de excentricitatea sa spectaculoasă, mai ales în interpretarea sa flamboaiantă), până când geniul său a fost pe deplin recunoscut, până la a deveni un adevărat obiect de cult și un model de urmat, dând naștere unor neologisme precum"Gouldian" sau "gouldism".

Ceea ce reiese din înregistrările lui Gould nu este doar o uimitoare concepție nouă a aranjării planurilor sonore ale instrumentului, ci și o perfecțiune absolută a sunetului, menită să "imite", printr-o utilizare luciferică a "staccato", procedeul tipic al claviaturii clavecinului. O perfecțiune care investește natura însăși a instrumentului, menită să investigheze ca prin radiografiererizare a aceleiași idei muzicale.

Pe lângă faptul că a fost pianist, Glenn Gould a fost astfel un "mod" inedit de a gândi muzica. Ceea ce a spus și a scris despre Bach sau Schoenberg, Richard Strauss sau Beethoven, Mozart sau Boulez, este uneori tăios, dar întotdeauna de o asemenea acuitate încât te obligă să îți pui din când în când sub semnul întrebării convingerile dobândite.

Născut la Toronto, la 25 septembrie 1932, în familia lui Russell Herbert și Florence Greig, Glenn Herbert Gould a studiat pianul cu mama sa până la vârsta de zece ani, apoi teoria cu Leo Smith, orga cu Frederick Silvester și din nou pianul cu Alberto Guerrero, profesor principal la Conservatorul de Muzică din Toronto (în prezent Conservatorul Regal de Muzică), unde tânărul elev a obținut cele mai mari note de laCanada.

După o serie de debuturi ca organist și ca solist cu orchestră, a susținut primul său recital de pian la Auditoriul "Eaton" din Toronto, la 20 octombrie 1947, iar apoi a continuat cu o serie de concerte pentru radio și televiziune (evenimente foarte importante, având în vedere decizia sa ulterioară de a se retrage de pe scenă și de a comunica cu lumea doar prin înregistrări și apariții video).

La 2 ianuarie 1955, a debutat la New York, la Town Hall și, abia a doua zi, a semnat un contract de exclusivitate cu casa de discuri Columbia Records, ai cărei "observatori" au fost uimiți de interpretările sale. 1956 a fost, de fapt, prima sa înregistrare a "Variațiunilor Goldberg" de Bach, o partitură monumentală, alcătuită dintr-o arie și treizeci și două de variațiuni, care aveau să devină cartea de vizită aGeniul lui Gould pentru viitor, precum și cea mai faimoasă și mai citată înregistrare a sa.

Abia în anul următor a întâlnit un alt geniu al muzicii, Leonard Bernstein, cu care a debutat la Carnegie Hall din New York, alături de Orchestra Filarmonicii din New York, în Concertul pentru pian nr. 2 de Ludwig van Beethoven. Din acest moment, cariera de concert a lui Gould va continua în ritm alert, chiar dacă pianistul a dezvoltat de la început o ură profundă față deDar acest lucru nu este suficient: binecunoscuta idiosincrasie a lui Gould față de instituția "formei de concert" se bazează pe analize socio-istorice sofisticate, precum și pe considerații fundamentale despre rolul tehnologiei în viața noastră.Pe scurt, tehnologia este pentru Gould mijlocul extraordinar de a stabili o relație nouă și mai activă între "artist" și "public" (rețineți că pianistul detesta ambii termeni pentru implicațiile ierarhice pe care le conțin).

Concepte clarificate în repetate rânduri în interviurile sale tăioase, tulburătoare și uneori hilare. Într-unul dintre ele, găsim scris: " După părerea mea, tehnologia nu trebuie tratată ca ceva neutru, ca un fel de voyeur pasiv; trebuie exploatate capacitățile sale de a "jupui", de a analiza și, mai ales, de a idealiza o anumită impresie. [...] Am încredere în "intruziunea" tehnologiei, deoarece, în esență, această intruziune impune artei o dimensiune morală care transcende ideea de artă în sine. ".

Prin urmare, Gould și-a abandonat cariera de concertist la vârsta de numai 32 de ani, în 1964, pentru a se refugia într-un eremit canadian nespecificat (probabil o reședință) și pentru a se dedica exclusiv înregistrărilor de discuri și difuzării la televiziune și radio în cantități excepționale.

Viața sa părea acum marcată de o izolare fizică din ce în ce mai extremă, o singurătate pe care artistul o considera necesară nu doar pentru a "crea", ci și pentru a trăi.

Glenn Gould a murit în urma unui atac cerebral la 4 octombrie 1982, lăsând în urmă o moștenire neprețuită de înregistrări și scrieri, precum și un gol imens de inteligență, sensibilitate și puritate umană.

Thomas Bernhard, unul dintre cei mai mari scriitori contemporani de limbă germană, la un an după moartea sa, l-a făcut protagonistul "absent" al romanului său "Succumbentul", povestea dramei de a nu fi Glenn Gould. Ceea ce reprezintă Gould în roman este de fapt perfecțiunea; și tocmai la perfecțiunea interpretării sale a "Variațiunilor Goldberg" de Bach, una dintre culmileinterpretare din toate timpurile, care, în general, deși reductiv, îi este încă asociată.

Bibliografie:

- Jonathan Cott, Conversații cu Glenn Gould - Ediție nouă (EDT, 2009)

- Glenn Gould - Nu, nu sunt un excentric. Interviuri și editare de Bruno Monsaingeon (EDT)

- Glenn Gould - Aripa vârtejului inteligent, scrieri despre muzică (Adelphi)

- Glenn Gould - Scrisori (Rosellina Archinto)

- Michael Stegemann, Glenn Gould - Leben und Werk (Piper).

- Thomas Bernhard - The Loser (Adelphi)

Discografie recomandată:

- Bach: Concertul italian, partituri, tocaturi

- Bach: Arta fugii, Händel: Suitele pentru clavecin nr. 1-4

- Bach: Concerte pentru pian - (Ediția Glenn Gould Vol. 1)

- Bach: Variațiunile Goldberg 1955 - (Ediția Glenn Gould Vol. 1)

- Bach: Invenții pentru două și trei voci - (Ediția Glenn Gould Vol. 2)

- Bach: Partitas BWV 825-830, Preludiile mici, Fugile mici - (Ediția Glenn Gould Vol. 4)

- Bach: Clavecinul bine temperat, Cartea I - (Ediția Glenn Gould Vol. 4)

- Bach: Clavecinul bine temperat, Cartea a II-a - (Ediția Glenn Gould Vol. 4)

- Bach: Suitele englezești, BWV 806-811 - (Ediția Glenn Gould Vol. 6)

- Bach: Suitele franceze, BWV 812-817, Uvertura în stil francez - (Ediția Glenn Gould Vol. 6)

- Bach: Tocatas - (Ediția Glenn Gould Vol. 5)

- Bach: Sonate pentru vioară și clavecin, Sonate pentru vioară da gamba și claviculă (Glenn Gould Edition Vol. 6)

- Bach: Variațiunile Goldberg (1981, versiune digitală) - (Ediția Glenn Gould Vol. 2)

- Beethoven: Sonate pentru pian, vol. I, nr. 1-3, 5-10, 12-14 - (Glenn Gould Edition Vol. 5)

- Beethoven: Sonate pentru pian, Vol. II, nr. 15-18, 23, 30-32 - (Ediția Glenn Gould Vol. 5)

- Beethoven: Sonatele pentru pian, nr. 24 și 29 - (Ediția Glenn Gould Vol. 3)

- Beethoven: Ultimele trei sonate pentru pian

- Beethoven: 32 Variațiuni pe tema "Eroica" Woo 80, 6, Variațiuni op. 34, Bagatelles op. 33 și 126 - (Ediția Glenn Gould Vol. 1)

- Beethoven: Concerte pentru pian, nr. 1-5 - (Ediția Glenn Gould Vol. 1)

- Beethoven: Concertul pentru pian nr. 5; Strauss: Burlesque

- Byrd, Gibbons, Sweelinck: Consort of Musicke - (Glenn Gould Edition Vol. 3)

- Wagner: Transcripții pentru pian, Siegfried Idyll (Ediția Glenn Gould Vol. 5)

- Grieg: Sonata op. 7; Bizet: Premier Nocturne, Variations Chromatiques; Sibelius: Trei sonatine op. 67, 3 piese lirice op. 41 - (ediția Glenn Gould Vol. 1)

- Strauss: Ophelia Lieder Op. 67; Enoch Arden Op. 38, Sonata pentru pian Op. 5, 5 Piese pentru pian Op. 3 - (Ediția Glenn Gould Vol. 1)

- Berg/Krenek: Sonate; Webern: Variațiuni pentru pian; Debussy: Rapsodia nr. 1 pentru clarinet și pian; Ravel: La Valse - (Glenn Gould Edition Vol. 7)

- Schoenberg: Piese pentru pian, Concert pentru pian, Fantezie, Odă lui Napoleon Bonaparte, Pierrot Lunaire - (Glenn Gould Edition Vol. 6)

- Schoenberg: Lieduri - (Ediția Glenn Gould Vol. 7)

Notă: toate discurile sunt publicate de Sony Classical