Biografie

• Intriga operei Carmen de Georges Bizet

Printre muzicienii secolului al XIX-lea, un loc aparte îl ocupă Georges Bizet, născut la Paris la 25 octombrie 1838, care a manifestat de la o vârstă fragedă tendințe muzicale accentuate. Tatăl său, profesor de canto, a fost primul său profesor, iar mama sa, o pianistă talentată, făcea parte și ea dintr-o familie de muzicieni.

Progresele rapide pe care le-a făcut i-au permis lui Bizet să fie acceptat la Conservatorul din Paris înainte de a împlini vârsta permisă de regulament. Georges a urmat un curs de studii la Conservator și, după ce a trecut examenele cu brio, s-a dedicat studiului pianului și compoziției.

La 19 ani, s-a mutat în Italia pentru a-și continua studiile și a câștigat "Premio di Roma". După ce și-a terminat studiile, s-a întors la Paris.

Prima sa compoziție majoră a fost opera în trei acte "Pescarii de perle", a cărei acțiune se petrece în Orient și care a fost reprezentată în septembrie 1863. Primele piese nu au avut prea mult succes: Georges Bizet a fost acuzat că a dezvăluit influența lui Gounod și a altor compozitori în muzica sa. În același timp, Bizet a fost însărcinat să pregătească o compoziție care să însoțeascăscena din "L'Arlesiana" a lui Alfonso Daudet. Această compoziție a avut un succes mixt la început, dar în timp a intrat în atenția publicului din întreaga lume. Muzica, inspirată de motive folclorice și populare din Provence, dă viață atmosferei înflăcărate a acestei regiuni mediteraneene.

Opera în care autorul și-a manifestat deplina maturitate artistică a fost cea pentru care este cunoscut și astăzi: "Carmen". Bizet s-a dedicat cu entuziasm și tenacitate compoziției operei Carmen, creând astfel ultima și cea mai importantă dintre operele sale (care, printre altele, l-a emoționat pe Nietzsche). Acțiunea se petrece în Spania, la Sevilla și în munții din apropiere.

Prima reprezentație a operei a avut loc la Paris, la Théâtre de l'Opéra Comique, în 1875, dar nu a fost un succes. Intriga dramei a fost considerată prea imorală și nici măcar muzica nu a fost pe placul iubitorilor de tradiție.

Din nefericire, Georges Bizet nu a cunoscut succesul de care se va bucura mai târziu opera sa și care i-ar fi aprins speranța și încrederea în sine, deoarece a murit la doar 37 de ani, la 3 iunie 1875, la trei luni de la prima reprezentație, în urma unui atac de cord.

Opera lui Bizet a dat naștere mitului modern al lui Carmen, iar acest mit a fost preluat de cinematografie (din epoca mută, de la musicalul lui Preminger din 1954 până la filmele mai recente ale lui Godard, Rosi, Sauras), de dans (Gades și Petit) și de teatru în general.

Intriga operei Carmen de Georges Bizet

Pe piața veselă a unui sat spaniol, muncitorii de la fabrica de tutun roiesc: este momentul schimbului de gardă al detașamentului de dragoni din cazarma din apropiere. Carmen, o țigancă senzuală și sălbatică, dă buzna pe scenă, cântând și dansând din toată inima. Brigadierul Don Josè este fascinat, iar frumoasa tânără Micaèla, venită de departe să-l vadă, nu este de ajuns ca să-i întoarcă ochii.O ceartă bruscă și sângeroasă între o țigănușă și Carmen animă scena: din ordinul căpitanului său, don Josè o duce pe Carmen la închisoare. Dar opera de seducție continuă și cei doi fug împreună în munți, unde don Josè, printre contrabandiști și țigani, devine un haiduc. Micaèla, care s-a aventuratîn munți pentru a-l elibera de vraja care pare să-l fi vrăjit și a-l smulge de lângă Carmen, ea trebuie să se declare învinsă și să plece neconsolată.

Apoi, la orizont apare Escamillo, un faimos toreador, de care Carmen se îndrăgostește repede. Liberă de spirit, nerăbdătoare să suporte toate ezitările celorlalți, ajunge să își bată joc de Don Josè, care, deși tânjește după ea, nu vrea să o părăsească și devine din ce în ce mai gelos. Într-un duel nocturn cu toreadorul, acesta îl cruță: Carmen îl disprețuiește acum pe brigadier șiÎn arena din Sevilla are loc una dintre obișnuitele lupte cu tauri. Carmen a fost invitată de Escamillo și sosește împreună cu două dintre prietenele ei țigănci, pentru a-l admira pe toreador în lupta sa cu taurul. Don José, sosit și el la fața locului, o cheamă pe Carmen afară din incintă, pentru a-i oferi încă o dată dragostea lui. Dar toate eforturile lui sunt în zadar. În timp ce...Escamillo omoară taurul într-o explozie de urale, Don José, orbit de pasiune și de gelozia sa, o înjunghie pe Carmen și se predă justiției .

Carmen este o femeie liberă, pasională, puternică, iar cântecul ei este variat și nuanțat: este suficient să ne gândim la cocheta Habanera, la lejeritatea dansului boemei, la cântecul funebru și meditativ al scenei de carte din actul III, la dramatismul duetului care închide opera pentru a înțelege complexitatea personajului. Carmen este contrabalansată de inocența și strălucirea Micaelei,o figură de o grație delicată și care își exprimă fără echivoc iubirea inocentă și timidă. Don Josè este o figură complexă care se mișcă pe planul liric în primele două acte și pe cel dramatic în actele al treilea și al patrulea și de aceea are nevoie de o interpretă completă, cu o mare forță și stringență vocală. Și toreadorul Escamillo este, de asemenea, foarte bine conturat, cu un cânt aspru și puternic.

De către Georges Bizet Două simfonii sunt de asemenea demne de menționat: prima compusă în 1855, la vârsta de 17 ani, iar cea de-a doua începută în 1860, în timpul șederii la Roma și intitulată tocmai Simfonia Roma. Aceste două compoziții orchestrale se disting prin claritate, lejeritate și eleganța lor integral franceză, dar și prin soliditatea structurii și bogăția inventivă.

O altă compoziție celebră este "Giochi di Fanciulli" (Jocuri de copii), scrisă pentru pian la patru mâini și apoi transcrisă pentru orchestră, o muzică inspirată de jocurile copiilor, deci simplă și directă, dar plină de inventivitate.