Biografie - Alteța Sa Aeriană

Michael "Air" Jordan, legendă a baschetului american, s-a născut la 17 februarie 1963 la New York, în cartierul Brooklyn, unde părinții săi James și Delores tocmai se mutaseră. Numele său complet este Michael Jeffrey Jordan. Familia are origini modeste: tatăl său lucrează ca mecanic la o centrală electrică, în timp ce mama sa are o slujbă modestă la o bancă.

Băiatul este foarte timid, până într-acolo încât urmează timp de trei ani un curs de economie casnică, unde învață să coasă, de teamă că nu va găsi niciodată o femeie cu care să se căsătorească pe măsură ce va crește. Din fericire, interesul său pentru sport are rolul de a-i canaliza toată energia: în compania fratelui său Larry și a surorii sale Rasalyn, participă la diverse activități sportive.

Elev mediu, dar deja un sportiv de excepție, el strălucește la baschet, dar și la fotbal american (ca fundaș) și baseball (ca aruncător). Toate acestea par însă insuficiente pentru antrenorul de baschet care decide să nu-l selecteze în echipa a ceea ce în America echivalează cu gimnaziul. Totuși, talentele sale ies la iveală: în cele câteva meciuri pe care i se permite să le joace, câștigă înfaimă de scurtă durată ca "dunker" datorită dunk-urilor frumoase pe care este capabil să le facă. După un an de muncă asiduă, a fost plasat în prima echipă și a devenit rapid cunoscut în tot statul ca fiind unul dintre cei mai buni jucători din liga școlară.

La finalul sezonului, echipa din Wilmington a fost campioană, iar Micheal Jordan a fost convocat și el pentru meciul all-stars al liceelor.

La universitatea din Carolina de Nord, în primul an (1981) a marcat aruncarea decisivă în finala NCAA, celebra ligă americană de baschet universitar. Teribil absorbit de angajamentul și pasiunea sa pentru sport, a abandonat prematur universitatea. A participat la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, a câștigat medalia de aur și a ajuns în NBA.

A fost ales ca al treilea jucător de către Chicago Bulls. Echipa era considerată de rang inferior, dar când a sosit el totul s-a schimbat. Meciul de debut a fost împotriva celor de la Washington: Chicago a ieșit victorioasă, Michael reușind să înscrie 16 puncte. La sfârșitul primului sezon a fost ales "Rookie of the year", iar după câteva luni a fost votat pentru a participa la Allstar Game, pe care l-apermite ca aceasta să fie plasată în atenția publicului.

Michael Jordan în tricoul cu numărul 23 al echipei Chicago Bulls

Al doilea sezon, însă, nici măcar nu a început: cauza a fost o accidentare, pe 25 octombrie 1985, într-un meci de pregătire împotriva celor de la Golden State Warriors. Rezultatul a fost o pauză de cinci luni din cauza unei fracturi de stres. Revenirea a avut loc pe 14 martie 1986, când mai erau încă 18 meciuri din sezonul regulat. Dorința de revanșă a fost mare și mai presus de toate a existat dorința de a dovedi că și-aRezultatul acestui elan interior este remarcabil: în playoff înscrie 63 de puncte împotriva celor de la Boston Celtics ai lui Larry Bird, cea mai bună performanță a sa.

În vara anului 1986, în jurul lui Michael Jordan a început să se contureze echipa care avea să devină echipa dominantă a anilor '90. Al treilea campionat NBA al lui Jordan a fost unul de confirmare și continuitate, iar el a câștigat pentru prima dată clasamentul marcatorilor, cu 37,1 puncte pe meci, o medie science-fiction în baschet pe care poate nimeni nu o va mai putea apropia vreodată.

În 82 de meciuri din sezonul regulat, Mike este cel mai bun marcator al celor de la Bulls în 77 de partide, reușind de două ori 61 de puncte, ajungând la 50 în opt meciuri și reușind de 37 de ori 40 sau mai mult. Depășește bariera celor 3.000 de puncte, iar cu 3.041 înscrie 35% din totalul punctelor marcate de Chicago. Toate acestea nu-l împiedică să se aplice în defensivă: este primul jucător din istorie care termină uncampionat cu 200 de mingi recuperate cuplate cu 100 blocate.

După "Slam Dunk Contest" din 1987 și 1988, Michael a fost consacrat "Air" pentru marea sa abilitate de a zbura spre coș. Datorită acestor reușite și a imensului public de care se bucură în Statele Unite, numele și imaginea sa au devenit, așa cum este ușor de imaginat, o mașină de făcut bani. Tot ce atinge se transformă în aur: deschide chiar și un restaurant în Chicagounde poate mânca fără să fie asaltat de fani. Valoarea totală a Bulls a cunoscut, de asemenea, o creștere inimaginabilă: de la 16 milioane de dolari la 120 de milioane de dolari.

La Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992, alături de Larry Bird și Magic Johnson, Mike a fost una dintre vedetele fabuloasei "Dream Team": a câștigat a doua sa medalie olimpică de aur.

Cu toate acestea, criza este chiar după colț. După ce a realizat tot ceea ce era omenește posibil de realizat ca sportiv, Michael Jordan își anunță în mod surprinzător retragerea.

Pe 6 octombrie 1993, într-o conferință debordând de jurnaliști, alături de Jerry Reinsdorf, patronul lui Chicago Bulls, și David Stern, comisarul NBA, a informat lumea despre dureroasa decizie. El însuși a recunoscut într-o declarație: " Mi-am pierdut orice motivație. în baschet nu mai am nimic de demonstrat: este cel mai bun moment pentru mine să renunț. Am câștigat tot ce se putea câștiga. Să mă întorc? Poate, dar acum mă gândesc la familie. ".

În afară de aceste afirmații "existențiale", doi factori îi influențează mai ales decizia: primul este legat de afacerea jocurilor de noroc și a pariurilor, iar al doilea este moartea tragică a tatălui său, James, care a fost împușcat mortal cu un pistol de calibrul 38 pe marginea unei autostrăzi din Carolina de Nord în scopul unui jaf.

La aproape un an de la retragere, pe 9 septembrie 1994, a revenit să joace pe stadionul din Chicago, într-un meci caritabil între jucători din NBA organizat de fostul său partener Pippen. Ceremonia a avut loc într-un United Center plin, s-au vărsat lacrimi când pânza tricoului său a fost ridicată până în tavan: povestea fantasticului "Air" Jordan părea să se fi încheiat cu adevărat.

" Vreau să demonstrez că pot excela și într-o altă disciplină "La 7 februarie 1994, a semnat un contract cu Chicago White Sox, o echipă de baseball din liga mare, un vis pe care îl nutrea încă de când era copil, dar care s-a spulberat la numai 45 de zile mai târziu, când a trebuit să se mulțumească cu mult mai puțin prestigioasa Birmingham Barons, dintr-o ligă de divizia a doua. A fost un vis pentru mine, 16 dolari pe zi pentru a mânca în timp ce călătoream cu autobuzul prin orașele mici din America, o experiență îmbucurătoare. Mi-a dat mai multă dorință de a mă întoarce și de a juca baschet. ".

În curând se întoarce acasă, declarând că timpul său cu baseball-ul s-a terminat. Fanii săi încep să spere când se antrenează două zile la rând cu Bulls. Rețeaua de televiziune ESPN își întrerupe programele pentru a da vestea posibilei sale reveniri. Nike trimite 40 de perechi de pantofi la Bulls, pantofii lui Jordan. Pe 18 martie, la ora 11:40, Bulls emite un comunicat scurtcomunicat: Michael Jordan i-a informat pe cei de la Bulls că și-a întrerupt retragerea voluntară de 17 luni. El va debuta duminică, la Indianapolis, împotriva celor de la Pacers "Michael Jordan, însoțit de câteva gărzi de corp, a apărut la o conferință de presă supraaglomerată bâlbâind doar câteva cuvinte: " M-am întors. !" ( M-am întors !).

Nefiind încă mulțumit de triumfurile sale, a decis să mai continue încă un sezon, poate ultimul. Marșul lui Bulls în sezonul regulat 97-98, deși nu a fost la fel de palpitant ca cele precedente, a fost totuși convingător. Rezultatul a fost mereu același: Bulls a ajuns din nou în finală, unde a întâlnit pentru al doilea an consecutiv pe Jazz, care venea după o finală de Conferință ușoarăs-a impus cu 4-0 în fața tinerilor Lakers. Bulls a ajuns astfel la cel de-al șaselea titlu, poate ultimul, după cum s-a menționat, pentru Michael Jordan, care a întrezărit tot mai aproape la orizont momentul retragerii definitive.

Avea să se retragă de două ori, până la retragerea definitivă din 2003. Michael Air Jordan părăsește parchetul cu un număr nesfârșit de recorduri în urma sa.

Ei au spus despre el:

" El este Dumnezeu deghizat în Michael Jordan " (Larry Bird, după recordul de 63 de puncte marcate de M. Jordan împotriva celor de la Boston Celtics în playoff).

" El este numărul unu, crede-mă. "(Magic Johnson)

" În noaptea dinaintea celui de-al cincilea meci al finalei, Michael Jordan a mâncat o pizza și a făcut toxiinfecție alimentară. A vrut totuși să intre pe teren și a marcat 40 de puncte. Acesta este dopajul adevăratului campion: dorința de a juca "(Spike Lee)