Biografie - O poveste din Lisabona

• Bibliografia esențială a lui José Saramago

José de Sousa Saramago s-a născut la Azinhaga, Portugalia, la 16 noiembrie 1922. După ce s-a mutat la Lisabona împreună cu familia la o vârstă fragedă, a abandonat studiile universitare din cauza dificultăților financiare, întreținându-se din cele mai diverse meserii. A lucrat ca fierar, desenator, corector, traducător, jurnalist, până când s-a angajat definitiv în domeniul editorial, lucrând timp de doisprezece ani ca editorliterare și de producție.

Primul său roman, "Țara păcatului", din 1947, nu a avut un mare succes în Portugalia obscurantistă a lui Salazar, dictatorul pe care Saramago nu a încetat niciodată să-l combată, reciproca fiind cenzura sistematică a scrierilor sale jurnalistice. În 1959, s-a înscris în Partidul Comunist Portughez, care a funcționat în clandestinitate, scăpând mereu de capcanele și capcanele celebruluiPide, poliția politică a regimului. Într-adevăr, trebuie subliniat faptul că, pentru a înțelege viața și opera acestui scriitor, nu se poate face abstracție de angajamentul politic constant pe care l-a avut mereu în toate activitățile sale.

În anii '60, a devenit unul dintre cei mai populari critici ai țării în noua ediție a revistei "Seara Nova", iar în '66 a publicat prima sa colecție de poezii "Poeme posibile", după care a devenit, așa cum am menționat, director literar și de producție al unei edituri timp de doisprezece ani, iar din 1972 până în 1973 a fost redactor al suplimentului cultural și editorial al ziarului "Diario de Lisboa", până înla izbucnirea așa-numitei Revoluția garoafelor în 1974, José Saramago A trecut printr-o perioadă de formare și a publicat poezii ("Probabil veselie", 1970), cronici ("Despre lumea asta și cealaltă", 1971; "Bagajul călătorului", 1973; "Opiniile pe care le avea DL", 1974) piese de teatru, nuvele și romane. Cel de-al doilea Saramago (redactor-șef adjunct al ziarului "Diario de Noticias" în '75 și apoi scriitor cu normă întreagă), a eliberat ficțiunea portugheză de complexulanterioare și a inițiat o generație postrevoluționară.

În 1977, scriitorul José Saramago A publicat romanul lung și important "Manual de pictură și caligrafie", urmat în 1980 de "Un pământ numit Alentejo", care se concentra pe revolta populației din cea mai estică regiune a Portugaliei, dar cu "Memoriale del Convento" (1982) a obținut, în sfârșit, succesul mult așteptat.

În șase ani, a publicat trei lucrări impresionante (pe lângă Memorialul, "Anul morții lui Riccardo Reis" și "Pluta de piatră"), obținând numeroase premii.

Anii '90 l-au consacrat pe scena internațională cu "Asediul Lisabonei" și "Evanghelia după Isus", apoi cu "Orbirea". Dar Saramago, autodidact și fără voce în țara salazarismului, nu s-a lăsat niciodată ademenit de momeala notorietății, păstrând o franchețe care se poate traduce adesea prin detașare. Mai puțin reușit este eseistul, editorialistul șicălător, probabil ca urmare a unor nevoi contingente, nu în ultimul rând pentru a-și menține numele viu pe scena literară contemporană. În 1998, stârnind o polemică de proporții, mai ales din partea Vaticanului, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură.

José Saramago a murit la 18 iunie 2010 la reședința sa din Lanzarote, în Tías, în Insulele Canare.

Bibliografia esențială a lui José Saramago

• Eseu despre luciditate
• Toate numele
• Orbire
• Evanghelia după Isus,
• Istoria asediului Lisabonei
• Plută de piatră
• Anul morții lui Ricardo Reis
• Memorialul Conventului
• Blimunda
• Manual de pictură și caligrafie
• Anul 1993
• A doua viață a lui Francisc de Assisi (teatru)
• Intermitența morții, 2005
• Mici amintiri, 2006
• Călătoria elefantului, 2008
• Cain, 2009
• Luminator, 2011
• Halebarde Halebarde, 2014