Biografie - Treziți sufletele

Marele scriitor, dramaturg, satiric rus Nikolai Vasiljevitch Gogol s-a născut la 20 martie 1809 la Sorotchinci, regiunea Poltava, Ucraina, într-o familie de proprietari de pământ. Și-a petrecut copilăria lângă Mirgorod, la Vasilevka, una dintre moșiile tatălui său, un om bun, cu o fire veselă, pasionat de folclorul local, care se bucura de scris.

Mai târziu, în adolescență, a studiat la Liceul Niezhin și apoi, după moartea tatălui său, și-a părăsit iubita mamă (deși aceasta era o fire strictă și intransigentă) și a fugit în străinătate, probabil din cauza tulburărilor emoționale provocate de un eșec literar timpuriu.

Revenit mai târziu la Petersburg, a reușit în cele din urmă să dobândească o anumită stimă în cercurile literare și, în 1834, prieteni influenți din cercul lui Pușkin i-au obținut chiar o catedră de istorie la Universitate, poziție care, din cauza temperamentului său dezordonat și pasional, s-a dovedit a fi un eșec total.

Până în 1831, a publicat două volume de povestiri, intitulate "Veghetele de la ferma lui Dikanka", care au fost urmate în 1835 de o nouă colecție "Poveștile lui Mirgorod", în care elementul istorico-epic inspirat de civilizația timpurie a cazacilor apare în povestirile lui Taras Bulba alături de caracterul coloristic și realist. Tot în 1835, a publicat "Arabesques", o colecție de eseuri și nuvele lungi(printre care apar "Perspectiva lui Nevski" și "Jurnalul unui nebun") și, în 1836, nuvelele "Nasul" și "Căruciorul", precum și piesa "Auditorul".

Succesul este mare, iar Gogol își poate dedica acum toate energiile creației literare. În 1836, realizează "Inspectorul", o satiră grotescă și sarcastică a lumii birocratice din vremea lui Nicolae I, care provoacă inevitabila reacție amară a cercurilor afectate. Acestea sunt primele și adevăratele amărăciuni ale lui Gogol în sfera literară, cele în care poate atinge în mod concretforța și puterea emoțională a descrierilor sale.

După ce a obținut o pensie imperială și permisiunea de a rămâne în străinătate, Gogol a plecat în Italia, la Roma, unde a încercat să-și lărgească cunoștințele despre cele mai importante opere de artă și unde a putut să frecventeze cele mai în vogă cercuri culturale, suspendând aproape complet contactul cu patria sa. Dar încă din 1835, scriitorul, dezvoltând unele idei sugerate de Pușkin, elabora ungrandioasa frescă a Rusiei de atunci, "Suflete moarte", care îl absorbea nu puțin și de care se temea că îi va aduce alte necazuri. Din acest motiv, și-a prelungit șederea la Roma până la o dată mai bună, lucrând din greu la manuscrise, ca să nu mai spunem că în '42 publicase o altă nuvelă celebră, "Paltonul" (care după moartea sa va fi reunită cu cele anterioare, sub titlul "Povestiridin Petersburg").

În 1842, reapare la Petersburg și publică, în sfârșit, "Suflete moarte", la 9 mai. Tot de la acea dată date datează și comedia minoră "Nunta", în timp ce câțiva ani mai târziu, în '46, vine rândul "Scrisorilor alese", calificate chiar de detractori drept o apologie a sclaviei, judecăți care au contribuit la deteriorarea definitivă a relațiilor cu conaționalul său, Gogol, în căutare de pace,Din ce în ce mai obsedat de o viziune mistică a vieții, a călătorit între Roma, Wiesbaden și Paris, ajungând în cele din urmă la Ierusalim.

Întors în Rusia, a continuat neîncetat munca chinuitoare care îl însoțise în toate călătoriile sale - munca de continuare și refacere a celei de-a doua părți a "Sufletului mort" - până în noaptea de la începutul anului 1852, când a trezit servitorul și a pus să aprindă șemineul, plângând, și a aruncat manuscrisul în foc.

A fost găsit mort în fața Sfintei Icoane din Moscova la 21 februarie 1852.