Biografie - Mecanica cuantică

Născut la Viena, la 12 august 1887, unicul copil al unor părinți bogați, viitorul mare fizician a avut o copilărie lipsită de traume, trăită într-un mediu bogat în afecțiune și stimulente intelectuale. Tatăl său, deși se ocupa cu conducerea unei mici industrii, era un cercetător serios în domeniul botanicii, având la activ mai multe lucrări științifice. Datorită acestor interese, a conversat în mod regulat cufiul lor pe orice subiect, stimulându-i inteligența într-o măsură nu mică.

În 1898, Schrödinger a intrat la Akademisches Gymnasium din Viena, unde a primit o educație solidă, care includea, pe lângă studiul limbilor și al marilor clasici ai literaturii (o dragoste pe care nu a încetat să o împlinească), studii intensive de filozofie. Desigur, nici științele nu au fost neglijate, și tocmai la contactul cu aceste materii viitorul savant s-a simțit aprins de odorința arzătoare de cunoaștere și de înțelegere.

După ce și-a terminat studiile liceale în 1906, s-a înscris la cursul de fizică al Universității din Viena, absolvind, în deplină concordanță cu programa de studii, abia patru ani mai târziu. Asistent de fizică experimentală la Institutul profesorului Exner, care îi fusese și profesor, și-a dat seama curând că era mai atras de fizica teoretică. De altfel, la Institutul lui Exner a fost la Institutulși-a dezvoltat activitatea pentru a fi calificat pentru a preda la universitate (titlul corespunzător de "Privatdozent" i-a fost conferit la începutul anului 1914). Acest titlu nu presupunea un post permanent, dar a deschis ușa către cariera academică spre care Schrödinger se îndrepta acum.

1914 a fost însă anul sfârșitului păcii pentru Imperiul Austro-Ungar. La izbucnirea Primului Război Mondial, Schrödinger, ofițer de artilerie de fortăreață, a fost mobilizat și ulterior transferat cu unitatea sa pe frontul italian. A rămas acolo până în primăvara anului 1917, când a fost chemat din nou la serviciul meteorologic din Viena, cu sarcina de a instrui personalulDe asemenea, și-a putut relua activitatea științifică la universitate, căreia s-a dedicat cu o energie neîncetată în anii tulburi ai înfrângerii austriece și ai instabilității politice și ruinei economice care a urmat (care a implicat puternic propria sa familie).

În 1920, în urma reorganizării institutului de fizică vienez, i s-a oferit postul de profesor asociat, dar salariul era mai mic decât cel minim, mai ales că Schrödinger intenționa să se căsătorească, așa că a preferat să accepte un post de asistent în Germania, la Jena. La scurt timp după aceea, a putut în sfârșit să se căsătorească cu partenera sa, Annemarie Bertel. Totuși, la Jena a rămasfoarte puțin, pentru că deja în luna octombrie a acelui an a devenit profesor asociat la Stuttgart, iar câteva luni mai târziu profesor titular la Breslau.

Pentru el, însă, situația nu era încă una de stabilitate, mai ales din cauza stării fostului imperiu, subminat de o criză economică foarte gravă. Din fericire, l-a chemat Universitatea din Zürich, unde s-a stabilit în sfârșit și a dobândit seninătatea de care avea nevoie pentru a lucra. Au fost anii (mai ales cei dintre 1925 și 1926) care l-au determinat să fondezeteoriile mecanicii ondulatorii, descoperire care l-a consacrat pe plan internațional; datorită acestui prestigiu enorm a fost chemat să îi succeadă lui Planck la catedra de la Berlin, la acea vreme cea mai prestigioasă în domeniul disciplinelor teoretice. Contribuția sa fundamentală la mecanica cuantică este ecuația care îi poartă numele, referitoare ladinamica sistemelor cuantice, introdusă pentru a explica structura atomului de hidrogen și extinsă ulterior la toate celelalte sisteme.

Cu toate acestea, șederea sa în "mediul" științific berlinez a fost destinată să se încheie prematur din cauza ascensiunii naziștilor la putere și a deteriorării mediului universitar german.

Deși era "arian" și, prin urmare, în principiu la adăpost de posibile represalii, Schrödinger și-a părăsit spontan catedra din Berlin la mijlocul anului 1933.

Plecând din Berlin, își găsește o locuință la Oxford și, câteva zile mai târziu, este atins de vestea decernării Premiului Nobel. Impactul, în termeni de prestigiu, este excepțional, iar vestea îi sporește șansele de integrare în comunitatea științifică engleză. Cu toate acestea, și din cauza situației de precaritate niciodată rezolvată pe care a simțit-o mereu planând asupra sa, elȘi-a dorit pentru el și familia sa o posibilă întoarcere în Austria, eveniment care s-a produs în 1936, când a fost numit profesor la Universitatea din Graz și, în același timp, profesor onorific la Universitatea din Viena.

Din nefericire, istoria a intervenit încă o dată în calea opțiunilor savantului. La 10 aprilie 1938, Austria a votat în favoarea unirii cu Germania și a devenit, de asemenea, oficial nazistă. Patru luni și jumătate mai târziu, Schrödinger a fost concediat pe motiv de "nesiguranță politică". A fost din nou obligat să își părăsească patria.

Refugiat din nou, a ajuns la Roma și a intrat în contact cu Eamon De Valera, prim-ministrul Irlandei, care intenționa să înființeze un Institut de Studii Avansate la Dublin. După ce a fost asigurat că va fi numit profesor acolo, Schrödinger a petrecut anul universitar 1938-1939 în Belgia ca profesor "vizitator" în așteptarea chemării la Dublin.Universitatea din Ghent, unde, printre altele, a fost surprins de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, după care a decis să plece în Irlanda, ceea ce a reușit să facă datorită unui permis special care i-a permis să treacă prin Anglia cu o viză de tranzit de 24 de ore.

La Dublin, Schrödinger a rămas acolo aproape 17 ani, ocupând din 1940 funcția de "Senior Professor" la Institutul de Studii Avansate din Dublin. Aici, omul de știință a înființat o școală de fizică teoretică înfloritoare.

Cu toate acestea, speranța de a se întoarce în Viena natală nu l-a abandonat niciodată și, într-adevăr, încă din 1946, guvernul austriac l-a invitat să reocupe catedra din Graz ca o condiție formală pentru mutarea sa ulterioară la Viena. Dar Schrödinger a ezitat să se întoarcă într-o Austrie nesuverană, ocupată parțial de ruși, preferând să aștepte încheierea tratatului de pace(semnată, însă, abia în mai 1955).

Câteva săptămâni mai târziu, a fost numit profesor "Ordinarius Extra-Status" la Universitatea din Viena. După ce și-a încetat angajamentele față de Institutul din Dublin până la sfârșitul anului, în primăvara anului următor a putut, în sfârșit, să se mute la Viena și să-și exercite catedra în țara în care își dorise dintotdeauna să trăiască. În 1958, a părăsit serviciul activ și a devenit profesor emerit, deși încercat deLa 4 ianuarie 1961, la vârsta de 73 de ani, Schrödinger a murit în apartamentul său din Viena, însoțit de semne de doliu profund din partea întregii comunități științifice.

În cele din urmă, Schrödinger trebuie amintit pentru rezolvarea unor probleme biologice: prelegerile sale, care au dat naștere curentului de gândire cunoscut astăzi sub numele de biologie moleculară, au fost adunate într-un volum intitulat "Ce este viața", publicat în 1944, în care a prezentat ipoteze clare și convingătoare privind structura moleculară a genelor.