Biografie - Nevoia de perfecțiune

Considerat de mulți drept succesorul lui Beethoven, atât de mult încât Prima sa Simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow (1830-1894, dirijor, pianist și compozitor german) ca fiind a zecea simfonie a lui Ludwig van Beethoven, Johannes Brahms s-a născut la Hamburg la 7 mai 1833.

Al doilea din trei copii, familia sa este de origine modestă: tatăl său, Johann Jakob Brahms, este un muzician popular multi-instrumentist (flaut, corn, vioară, contrabas) și datorită lui tânărul Johannes face cunoștință cu muzica. Mama sa, croitoreasă de profesie, s-a despărțit de tatăl său în 1865.

Tânărul Brahms a dat dovadă de un talent muzical precoce. A început să studieze pianul la vârsta de șapte ani, urmând, de asemenea, lecții de corn și violoncel. Printre profesorii săi s-au numărat Otto Friedrich Willibald Cossel și Eudard Marxsen. Primul său concert public a avut loc în 1843, când avea doar zece ani. Până la vârsta de treisprezece ani, a cântat, ca și tatăl său, în cluburile din Hamburg și, mai multmai departe, dând lecții de pian, contribuind astfel la bugetul familiei.

La vârsta de 20 de ani a întreprins un turneu important alături de violonistul Eduard Remény. În 1853 Brahms a făcut câteva întâlniri care se vor dovedi foarte importante în viața sa: l-a cunoscut pe marele violonist Joseph Joachim, cu care a început o lungă și fructuoasă colaborare. Joachim i-a făcut apoi cunoștință cu Franz Liszt: se pare că Brahms a adormit în timpul unei reprezentații a lui Liszt. Joachim i-a făcut din nou cunoștință cuTânărul Brahms în casa Schumann, a cărui întâlnire avea să fie fundamentală. Robert Schumann l-a considerat imediat și fără rezerve pe Brahms un adevărat geniu, atât de mult încât s-a referit la el (în revista "Neue Zeitschrift für Musik", pe care a fondat-o) ca fiind muzicianul viitorului. Johannes Brahms, la rândul său, l-a considerat pe Schumann singurul și adevăratul său profesor, rămânându-i devotat până la moartea sa. Brahms nu anu se va căsători niciodată, dar a rămas foarte apropiat de văduva sa, Clara Schumann, într-o relație de profundă prietenie pe care o va limita la pasiune.

În următorii zece ani, Brahms a fost preocupat de aprofundarea problemelor sale componistice, lucrând între timp mai întâi la Detmold și apoi la Hamburg ca dirijor de cor. Activitatea concertistică a lui Brahms a continuat timp de aproximativ douăzeci de ani (adesea împreună cu Joachim) în paralel cu activitatea sa de compozitor și dirijor. Marea sa pasiune au fost sejururile care i-au permis săplimbări lungi și relaxante în mijlocul naturii și care sunt ocazii fructuoase de a se concentra asupra dezvoltării de noi melodii.

În 1862, a rămas la Viena, care, începând cu anul următor, a devenit principalul său oraș de reședință. La Viena, a fost foarte apreciat: și-a făcut prieteni (printre care criticul Eduard Hanslick) și a decis să își stabilească aici reședința permanentă începând cu 1878. Aici a avut loc singura sa întâlnire cu Wagner. În 1870, l-a cunoscut pe Hans von Bülow, un mare dirijor care avea să-i devină un prieten apropiat, dar și un profundestimator.

Din cauza nevoii sale de perfecțiune, Brahms a scris, publicat și interpretat cu greu lucrările sale majore. Prima sa Simfonie a fost interpretată abia în 1876, când maestrul avea deja 43 de ani.

În ultimii douăzeci de ani de viață, Brahms s-a dedicat compoziției: aceștia au fost anii marilor sale lucrări pentru orchestră (cele trei Simfonii, Concertul pentru vioară, Concertul pentru pian nr. 2 și bogatul său catalog de capodopere de muzică de cameră).

Ca și în cazul tatălui său, Johannes Brahms a murit de cancer: era 3 aprilie 1897. Prietena sa de-o viață, Clara Schumann, a murit câteva luni mai târziu. Trupul său este înmormântat în cimitirul din Viena, în zona muzicienilor.