Biografie - Un motiv de luptă

Boxerul James J. Braddock, cunoscut publicului larg prin filmul biografic "Cinderella Man" (2005, de Ron Howard, cu Russell Crowe și Renee Zellweger), s-a născut la 7 iunie 1905, din Joseph Braddock și Elizabeth O'Toole, imigranți irlandezi.

Cu cinci băieți și două fete, familia s-a mutat din mica lor casă din New York în liniștitul Hudson County, New Jersey.

La fel ca mulți alți băieți, lui Jimmy îi place să joace baseball și să înoate pe malul râului Hudson. Visează să devină pompier sau inginer de tren.

Între 1919 și 1923, Jim Braddock a avut mai multe slujbe, iar în această perioadă și-a descoperit pasiunea pentru box. A petrecut câțiva ani antrenându-se și luptând la nivel de amatori prin New Jersey. În 1926 a intrat în circuitul boxului profesionist, la categoria mijlocie. În primul an, Braddock a dominat competițiile, învingând adversar după adversar,întotdeauna în primele runde ale fiecărui meci.

Având în vedere că greutatea sa este la limita categoriei, Braddock se gândește să treacă în divizia superioară, cea a greilor. Dimensiunea sa în noua categorie nu este cea mai dominantă, dar mâna sa dreaptă reușește să compenseze eficient.

Pe 18 iulie 1929, Jim Braddock a urcat în ringul de pe Yankee Stadium pentru a-l înfrunta pe Tommy Loughran. Loughran a petrecut mult timp studiind tehnica lui Braddock, așa că timp de 15 runde lungi a încercat să țină la distanță mâna dreaptă a lui Jim. Acesta din urmă nu a reușit să aplice lovituri clare și puternice, iar la finalul meciului a pierdut la puncte.

La 3 septembrie 1929, la mai puțin de două luni de la întâlnirea cu Loughran, piața valutară americană s-a prăbușit. Această dată a marcat începutul perioadei întunecate care avea să fie cunoscută sub numele de "Marea Depresiune". Braddock, ca și alte câteva milioane de americani, a pierdut totul.

Fără un loc de muncă, Jim se luptă să încerce să lupte și, în consecință, să aducă acasă ceva de mâncare, pentru soția sa Mae și cei trei copii, Jay, Howard și Rosemarie. Pierde șaisprezece din douăzeci și două de lupte, în timpul cărora își fracturează mâna dreaptă de mai multe ori. Când acest lucru nu-i mai permite să continue, nu are de ales decât să-și lase mândria deoparte și să agațe mănușile în cui.Neavând altă opțiune, stă la coadă pentru a solicita ajutoare de stat și a găsi astfel un ajutor minim pentru familia sa.

Când norocul părea să-l fi părăsit, în 1934, vechiul său manager, Joe Gould, i-a oferit ocazia de a lupta din nou. În ultimul moment, challengerul lui John "Corn" Griffin a declarat forfait, așa că a fost chemat Jim Braddock, acel vechi campion dispărut de mult, care câștigase atâtea lupte la începutul carierei sale. Meciul dintre Griffin și Braddock a fost meciul de deschidere pentru un alteveniment de excepție: lupta pentru titlul mondial la categoria grea între campionul în exercițiu Primo Carnera și challengerul Max Baer.

Împotriva tuturor șanselor, probabil chiar a sa, James J. Braddock l-a învins pe Griffin prin KO în runda a treia.

Apoi apare o nouă oportunitate pentru Braddock: să lupte împotriva lui John Henry Lewis. Acesta din urmă este favorit, dar Braddock răstoarnă din nou șansele, de data aceasta în zece runde. Povestea lui Jim fascinează masele și toată lumea îl identifică drept un erou.

În martie 1935 a luptat cu uriașul Art Lasky. În colțul lui Jim părea să fie prezentă întreaga națiune. Braddock a câștigat după 15 runde dureroase.

Această victorie extraordinară l-a făcut pe Braddock cel mai bun pretendent de pe scenă pentru a-l provoca pe campionul mondial al greilor Max Baer, care îl învinsese pe Primo Carnera în acea faimoasă noapte în care Braddock a revenit în ring. Max Baer avea reputația de mare și feroce boxer, cu un pumn făcut din dinamită, probabil cel mai puternic pumn din toate timpurile.

În seara zilei de 13 iunie 1935, la Madison Square Garden din New York, Braddock a intrat în ring pentru a-l înfrunta pe Baer. Jim a studiat stilul lui Baer, așa cum făcuse Tommy Loughran împotriva lui cu ani în urmă. Axioma era simplă: Jim îl putea învinge pe Baer dacă reușea să stea departe de dreapta mortală a lui Baer. Într-un meci lung și disputat, plin de fascinație și competitivitate sportivă,Braddock se impune la puncte după 15 runde istovitoare: James J. Braddock este noul campion mondial la categoria grea.

În următorii doi ani, Jim a disputat o serie de meciuri de prezentare. Apoi, pe 22 iunie 1937, a trebuit să-și apere titlul împotriva lui Joe Louis, "Bomba Neagră". Jim a pierdut titlul, dar a disputat poate cel mai bun meci al carierei sale.

Jim Braddock a vrut să se retragă cu fruntea sus și pe 21 ianuarie 1938, după ce l-a învins în 10 runde pe Tommy Farr, un exemplu de speranță pentru milioane de americani, a agățat mănușile în cui pentru totdeauna, retrăgându-se din boxul competițional.

După ce s-a pensionat în 1942, Jim și managerul său, Joe Gould, s-au înrolat în armata americană. Înainte de încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Jim a servit pe insula Saipan. La întoarcere, Braddock a fost angajat la construcția podului Verrazano și a lucrat ca furnizor de echipamente pentru marină. Jim, soția sa Mae și cei trei copii ai lor s-au mutat apoi într-o casă frumoasă înNorth Bergen, New Jersey, unde vor locui pentru tot restul vieții lor.

La 29 noiembrie 1974, cu 85 de lupte și 51 de victorii în spate, James J. Braddock a murit în patul său. Mae Braddock a continuat să locuiască în casa din North Bergen timp de mai mulți ani, înainte de a se muta la Whiting (tot în New Jersey), unde a murit în 1985.

Numele lui Jim Braddock a intrat în "Ring Boxing Hall of Fame" în 1964, în "Hudson County Hall of Fame" în 1991 și în "International Boxing Hall of Fame" în 2001.

Astăzi, copiii și nepoții lui Jim Braddock îi păstrează vie memoria, imaginea și povestea sa extraordinară.

Această poveste este spusă cu eleganță și fidelitate, grație muncii lui Ron Howard, care a prezentat lumii portretul eroului James J. Braddock (grație și unei interpretări extraordinare a lui Russell Crowe), o cenușăreasă a boxului, capabilă să se ridice din cenușă și să ajungă în vârf datorită unor motivații mărețe și nobile.