Biografie - Maghrebul pe paginile lumii

Tahar Ben Jelloun este unul dintre cei mai cunoscuți autori marocani din Europa. S-a născut la Fèz, la 1 decembrie 1944, unde și-a petrecut tinerețea. Curând însă, s-a mutat mai întâi la Tanger, unde a urmat cursurile liceului francez, apoi la Rabat, unde s-a înscris la Universitatea "Mohammed V", unde a absolvit filosofia.

Pe la începutul anilor '60, Ben Jelloun și-a început cariera de scriitor, perioadă în care a participat activ la redactarea revistei "Souffles", care avea să devină una dintre cele mai importante mișcări literare din Africa de Nord. A făcut cunoștință cu una dintre cele mai importante figuri ale vremii, Abdellatif Laâbi, jurnalist și fondator al "Souffles", de la care a tras nenumărate învățăminte șicu care elaborează noi teorii și programe.

În același timp, a finalizat prima sa colecție de poeme intitulată "Hommes sous linceul de silence", care a fost publicată în 1971.

După absolvirea studiilor de filozofie, s-a mutat în Franța, unde a urmat cursurile Universității din Paris, unde și-a obținut doctoratul realizând un studiu despre sexualitatea imigranților nord-africani în Franța, studiu din care, în jurul celei de-a doua jumătăți a anilor '70, vor rezulta două texte importante: "La Plus haute des solitudes" și "La Reclusion solitaire". În aceste două lucrări, el aEl se oprește să analizeze condiția emigranților maghrebieni din Franța care, după ce și-au părăsit țara cu intenția de a-și schimba viața și de a-și îmbunătăți poziția socială, au devenit noii sclavi ai foștilor stăpâni.

Treptat, vocea sa începe să se facă auzită, dar ecoul acestor cuvinte va deveni mai intens și mai pătrunzător odată cu publicarea a două opere majore precum "L'Enfant de sable" și "La Nuit sacrée", aceasta din urmă laureată a Premiului Goncourt, care l-a consacrat ca scriitor de renume internațional. De atunci, textele sale au devenit tot mai numeroase, în timp ce genul literar în care se înscries-a diversificat de-a lungul timpului.

A scris nuvele, poezii, piese de teatru și eseuri, reușind să aducă în fiecare dintre operele sale elemente inovatoare în raport cu tradiția la care el însuși privea și, în același timp, scrisul său evolua de la o zi la alta. Temele abordate sunt variate, dar toate se bazează pe subiecte arzătoare și mereu actuale, precum emigrația ("Hospitalité française"); căutareade identitate ("La Prière de l'absent" și "La Nuit sacrée"), de corupție ("L'Homme rompu").

Decorul poveștilor este și el diferit, astfel încât de la Marocul lui "Moha le fou", "Moha le sage" sau "Jour de silence à Tanger", trecem la texte care se petrec în Italia și în special la Napoli ("Labyrinthe des sentiments" și "L'Auberge des pauvres"). La această listă foarte lungă de opere, trebuie să adăugăm una mai recentă, "Cette aveuglante absence de lumière", care, în ciuda criticilor, a fost o sursă de inspirație pentru autor.a însoțit publicarea sa, a impresionat publicul prin forța sa, prin scriitura sa care pare să fi atins punctul culminant în aceste pagini.