Biografie - Ororile războiului

• Cele mai importante cărți ale lui Erich Maria Remarque

Erich Paul Remark s-a născut în 1898, în regiunea Westfalen din Germania, într-o familie de origine franceză; conștient de aceste rădăcini și în semn de omagiu pentru mama sa Maria, și-a semnat lucrările cu numele de Erich Maria Remarque .

A trăit în condiții decente datorită muncii tatălui său ca legător de cărți și, după ce a urmat cursurile școlii obligatorii în 1915, a intrat la seminarul catolic din Osnarbruch. În 1916 a fost nevoit să își întrerupă studiile deoarece a fost chemat la serviciul militar.

În anul următor, este repartizat pe frontul din nord-vestul Franței, în apropiere de Verdun, unde trăiește în prima linie una dintre cele mai crâncene bătălii ale Primului Război Mondial, "Bătălia din Flandra". Pe parcursul acestui război, Remarque va fi lovit de crize depresive severe, provocate de viața militară, cu consecințe carei-au afectat caracterul până la moarte; tocmai acest tip de răni interioare l-au împins să scrie.

Remarque a început să scrie spre sfârșitul anilor '20, în timp ce trăia, ca mulți alții din generația sa, în condițiile precare tipice veteranilor. Acest climat de neliniște și nedumerire, care îi afecta pe bărbații din vremea sa, profund marcați de experiența războiului, este descris în "Drumul de întoarcere" (1931), o continuare a capodoperei sale "Nimic nou pe frontWestern" (1927), un roman-jurnal, care reconstituie viața în tranșee a unui grup de tineri studenți germani și reprezintă o relatare dramatică a Primului Război Mondial.

Scris într-o manieră directă și sobră, romanul lui Remarque nu era sentimental, dar nici insensibil: aspira pur și simplu la obiectivitate: "nici un rechizitoriu, nici o confesiune", după cum se spune în introducere, ci cronica unei generații, "care - chiar dacă a scăpat de obuze - a fost distrusă de război." Un punct de vedere ne-neutru, care i-a șocat pe cei care aveau o viziune eroicădin 1914-18. Condamnarea războiului este radicală, analizând cu amărăciune distrugerile materiale și spirituale îngrozitoare pe care le-a provocat.

Manuscrisul din 1927 a trebuit să aștepte doi ani buni pentru a găsi un editor. Rezistența față de publicarea unui astfel de roman de război, care, pe scurt, nu propunea o viziune eroică a conflictului, a fost foarte puternică. Mai târziu, pacifiștii au lăudat această operă, dar naționaliștii socialiști și conservatorii l-au acuzat pe Remarque de defetism și antipatriotism, atitudine carel-a implicat pe scriitor în persecuția împotriva acelui tip de artă catalogat de naziști drept "degenerat".

Când versiunea cinematografică, realizată în SUA, a fost proiectată la Berlin în 1930, au izbucnit din nou revolte și cenzura a intervenit, interzicând difuzarea în Germania. Romanul datorează mult filmului, care a permis difuzarea sa pe scară largă în societatea mediatică emergentă.

Când Hitler a preluat puterea, Remarque se afla din fericire în Elveția: în 1938, i s-a retras cetățenia germană. Scriitorul a suferit condiția de exilat, dar, mutat ulterior în America, și-a continuat activitatea de cercetător și martor împotriva războiului. Ulterior, s-a întors din nou în Elveția și a murit la Locarno, la 25 septembrie 1970.

Romanele ulterioare se inspiră, de asemenea, din idealurile pacifiste și solidariste și au inspirat numeroase filme de gen.

Cele mai importante cărți ale lui Erich Maria Remarque

• "Nimic nou pe frontul de vest" (Im Westen nichts Neues , 1927)
• "Trei tovarăși" (Drei Kameraden, 1938)
• "Iubește-ți aproapele" (Liebe deinen Nächsten, 1941)
• "Arc de Trimphe" (Arc de Trimphe, 1947)
• "Timpul de a trăi, timpul de a muri" (Zeit zu leben und Zeit zu sterben, 1954)
• "Noaptea de la Lisabona" (Die Nacht von Lissabon, 1963)
• "Umbre în paradis" (Schatten im Paradies, 1971)