Biografie - Aurul din gura mea

Era 6 noiembrie 1954 când în Lagonegro, un oraș din provincia Potenza, se năștea Pino Mango (Giuseppe Mango); aici s-a născut una dintre cele mai originale voci de pe firmamentul muzical italian, și nu numai. Preludiu încântător, bogat în nuanțe și virtuozitate vocală: aceasta este atmosfera pe care o respiri când îi asculți melodiile inconfundabile.

Pentru Mango, muzica nu trebuie să fie constrânsă, ci, dimpotrivă, trebuie să se bucure de un spațiu imens și, din acest motiv, își îndreaptă atenția către sunete "străine", fără a se reflecta într-o muzică italiană care este prea legată de anumite stereotipuri.

O mare importanță este acordată dimensiunii ritmice; de mare interes și folosire sunt timpii impari, compunând adesea în 5/4 și 6/8, demonstrând o afinitate muzicală care nu este cu adevărat legată de tradiția italiană.

Deși se simte foarte aproape de originile marii noastre melodii, simte nevoia de a o îmbina cu sunete specifice altor culturi, cum ar fi cea americană, anglo-saxonă sau irlandeză.

Cântecele lui Mango Nu sunt niciodată evidente, ci întotdeauna articulate în melodii elaborate și complexe. Înclinație naturală, ascultare și studiu: aceasta este sinteza unei voci care, din punct de vedere al timbrului și al extensiei vocale, o face cu adevărat unică, culminând cu caracteristica sa vocală: semi-falsetto (vocea de piept nu trebuie confundată cu falsetto, care este o voce de cap rafinată).

A inventat un adevărat stil, bazat pe schimbări continue de pantă: urcușuri și coborâșuri în care vocea sa se remarcă fără ezitare, dovedindu-se un devotat extenuant al perfecțiunii stilistice.

Vocația de Pino Mango Faima și popularitatea cucerite printr-o lungă ucenicie, salvată cu înțelepciune prin doza de cercetare muzicală continuă și înregistrări îndelung gândite.

Încă de la o vârstă fragedă, sentimentul său pentru muzică a fost foarte intens și plin de complicitate, manifestând o pasiune înnăscută. La vârsta de șapte ani cânta deja în trupe locale, la treisprezece ani abordează genuri care nu erau deloc melodice, mestecând hard rock și blues, crescând ascultând Led Zeppelin, Deep Purple, Robert Plant, Aretha Franklin, Peter Gabriel, influențându-și astfel propria abordarecântând.

În paralel cu pasiunea sa pentru muzică, a urmat studii de sociologie la Universitatea din Salerno și, când a simțit nevoia de a-și servi vocalitatea, a început să scrie. A dat dovadă de o mare pricepere în dezvoltarea unor linii melodice care să pună în valoare cântecul, conceput ca un adevărat instrument.

Prima înregistrare din toate timpurile este piesa: "Indiscutabil al meu", care după lansarea promoțională se va numi "Su questa terra solo mia" (Pe acest pământ numai al meu), inclusă pe albumul de debut apărut în 1976 "La mia ragazza è un gran caldo" (Fata mea e fierbinte), la RCA, unde se ocupă de partea muzicală a cântecelor sale, caracteristică respectată cu rigurozitate până în prezent. În anul următor, susținut de prestigioasa casăcasa de discuri Numero 1 - cea din epoca de aur a lui Battisti - a lansat discul de 45 rpm "Fili d'aria / Quasi Amore", considerat acum o adevărată piesă de colecție, deoarece are distincția de a conține două piese care nu au fost publicate niciodată pe niciun album.

Mai trece un an și se înregistrează un nou 45 discuri: "A Dance / Don't Wait for Me".

La trei ani după albumul de debut, ajutat din nou de fratele său Armando, s-a propus artistic cu adăugarea numelui Pino Mango; în 1979, cu o copertă foarte neobișnuită, a înregistrat a doua sa lucrare discografică: "Arlecchino", însoțită de single-ul "Angela Ormai".

Alți trei ani de așteptare și a lansat cel de-al treilea album, "È Pericoloso sporgersi", datat 1982, promovând și single-ul cu același nume, de data aceasta cu Fonit Cetra. În 1984, Mango a prezentat o audiție, care însă a rămas mult timp împotmolită pe birourile Fonit.

Descurajat de slaba atenție, a decis, din păcate, să abandoneze lumea muzicii și să se arunce cu capul înainte în studii academice. În mod ironic, acesta a fost punctul de cotitură în cariera artistului Mango.

Un "anume" Mogol se afla la studiourile Fonit și, ascultând un pasaj din audiție, a fost impresionat și a cerut să se întâlnească cu un anume Mango, care era ocupat la studiourile din Roma cu un album al lui Scialpi.

Invitația a fost însă refuzată de tânărul lucanian, de-acum tot mai hotărât să lase muzica pentru studii, și abia după încercări repetate Mogol a reușit. Întâlnirea, care a avut loc și în prezența Mara Majonchi și Alberto Salerno, a fost pozitivă și s-a soldat prompt nu doar cu decizia de a-l produce pe tânărul artist, ci și cu cea de a scrie versurile pentru această muzică.Una dintre cele mai reprezentative și cunoscute melodii ale lui Mango a prins viață: este vorba despre "Oro".

Putem spune că, în urma acestui eveniment, a început o nouă aventură discografică, ajutat și de o colaborare tot mai strânsă cu Mogol, care va marca un moment de mare importanță în cariera sa artistică. A schimbat viteza, iar în următorii 4 ani au fost lansate nu mai puțin de 4 albume: The Wave

Succesul de neoprit al lui Oro l-a târât pe Riviera Ligurică, de fapt, în 1985, scena Sanremo a fost cea care l-a găzduit pe Mango. A debutat la Festival cu Il Viaggio, câștigând imediat premiul criticii, și a lansat 45 rpm, a făcut albumul Australia.

În 1986 a participat din nou la Sanremo, de data aceasta la categoria Big. A fost rândul lui Lei verrà și al albumului Odissea. În același timp, a câștigat premiul Telegatto ca "revelație a anului".

În 1987, a fost din nou Sanremo: melodia în cauză a fost Dal cuore in poi, dar o altă melodie a intrat în istorie: a fost anul Bella d'estate, scrisă împreună cu Lucio Dalla, cea de-a 33-a se intitula Adesso. Cu această melodie a obținut mari satisfacții, care nu au întârziat să sosească chiar și din străinătate, albumul a fost lansat în toată Europa, în primul rând în Germania, dar s-a vândut literalmente ca pâinea caldă în Spania, undea ajuns pe primul loc în topurile de vânzări și, în scurt timp, albumul în limba spaniolă a fost lansat sub numele Ahora.

În 1988, Inseguendo l'aquila este noul album al artistului lucan, cu această ocazie extrasul este Ferro e fuoco. Există încă un feedback considerabil din străinătate și încă o lansare în limba iberică, album care în Spania își schimbă numele în Hierro y Fuego.

În 1990, după o pauză de doi ani, au revenit la Sanremo, piesa prezentată a fost Tu si... Lansarea albumului nu a fost consecventă festivalului, mai întâi a fost lansat single-ul Sanremo, apoi au trecut câteva luni până la lansarea lui Sirtaki. Melodii de calibrul lui Nella mia città și Come Monna Lisa au avut în curând un mare succes în Italia și nu numai. Din nou.Din partea prietenei sale Spania au venit semnale mai mult decât încurajatoare, iar al treilea album consecutiv în limba spaniolă a fost lansat. Premiul Vela d'oro, acordat la Riva del Garda, s-a adăugat în vitrina sa de trofee.

În 1992, odată cu lansarea albumului Come l'acqua, a fost lăudat de cunoscători ca fiind cântărețul pop-ului mediteranean. De pe același album, pe lângă piesa omonimă Come l'acqua publicată într-o versiune dublă, pitorescul și descriptivul Mediterraneo a devenit un adevărat element de bază al muzicii italiene.

În 1994 a schimbat casa de discuri, de data aceasta cu EMI, cu care a lansat Mango, un album autointitulat, din care se remarcă piesa Giulietta, scrisă împreună cu genialul Pasquale Panella.

În 1995 a venit o nouă participare la Sanremo, piesa Dove vai, premiată ca fiind cel mai bun aranjament al concursului, editată de Rocco Petruzzi; mai târziu a fost lansată prima interpretare live a unei cariere artistice acum solide.

În 1997, revine la Fonit Cetra odată cu lansarea albumului Credo, iar revenirea a fost cu fast. Pentru realizarea acestui album, Mango s-a folosit de colaboratori internaționali de talia lui: Mel Gaynor (bateristul trupei Simple Minds) și David Rhodes (chitaristul lui Peter Gabriel). Albumul este impregnat muzical de atmosfere și medii sonore rarefiate, rezultat al aranjamentelor iscusite ale luiRocco Petruzzi și Greg Walsh.

În anul următor, ecourile sirenelor Sanremesi au încă un farmec vrăjitor și, cu participarea lui Zenima, prezintă publicului melodia Luce, reprodusă magistral în versiunea engleză în reeditarea Credo.

În 1999, a avut loc o nouă schimbare de casă de discuri, de data aceasta la WEA. Astfel, a fost lansat primul album oficial The best of the discography, titlul albumului este Visto così, care conține două piese inedite compuse împreună cu fratele Armando, acum testat, și din nou cu Pasquale Panella. Amore per te acționează ca un punct de cotitură, dar este urmat de câteva reinterpretări ale unor melodii devenite adevărateEste, de asemenea, înregistrat pentru prima dată de către Mango Io Nascerò, un cântec dăruit Lorettei Goggi în 1986. Mango însuși definește acest album ca fiind un punct de sosire, o dorință de a trage concluzii și de a face un bilanț.

Va fi nevoie de trei ani, însă, pentru a înțelege pe deplin sensul acestor cuvinte...

După cinci ani, în 2002, revine pentru a lansa un album alcătuit în întregime din piese inedite: Disenchantment. Așa cum el însuși anticipa, de data aceasta descoperim un nou Mango, o nouă latură a artistului, și apare un nou filon componistic. Pentru prima dată, simte nevoia de a-și spune povestea și, prin urmare, de a scrie versurile plonjând în propriul ego. El este autorul celei mai mari părți a întregului album. Absolut.Maestrul și motorul albumului este, fără îndoială, piesa "La rondine". Merită menționat și coverul piesei "Michelle" de la The Beatles, interpretată extraordinar pe 6 voci, pe cât de original, pe atât de fascinant.

În întregime compus din Mango În 2004, a apărut "Ti porto in Africa", care reprezintă evoluția firească a parcursului său muzical. De o mare magie și un echilibru rafinat, este înrădăcinat în melodie și o mânuiește cu sunete și aranjamente mai tipice pop-rock-ului anglo-saxon. Demn de remarcat este frumosul duet cu Lucio Dalla în "Forse che si, forse che no".

Cu toate acestea, 2004 este și anul debutului lui Pino Mango ca poet Se prezintă publicului larg sub o nouă și elegantă înfățișare. Îi apare prima carte de poeme "Nel malamente mondo non ti trovo", 54 de poeme care însumează tot rafinamentul și profunzimea poetului Mango.

În 2005, "Ti amo così", publicat de Sony-BMG, este un cântec de dragoste, poetizând viața. Singura sursă de inspirație sunt sentimentele cele mai profunde care, puse pe portativ, ajung până la un decembrie de portocale, într-un duet cu soția sa Laura Valente, capabil să emoționeze până și cele mai dure inimi. De mare relevanță vocală este și interpretarea magistrală a clasicului napoletan I tevurria vasà.

O astfel de vitrină bogată nu proclamă un obiectiv atins, ci, mai degrabă, alimentată de experiențele dobândite, servește drept stimulent pentru a explora cele mai fascinante și diverse locuri din muzică, mereu în căutare de emoție continuă și de sunete noi.

A murit subit în urma unui atac de cord în timpul unui concert la Policoro (Matera), în timp ce cânta unul dintre cele mai frumoase cântece ale sale: "Oro".