Biografie - Lovind în inimă

Scriitor sensibil, devenit celebru pentru culegerea poetică de scrieri reunite în volumul "Profetul", Kahlil Gibran s-a născut la 6 ianuarie 1883 la Bisharri (Liban), într-o familie mic-burgheză maronită. Părinții săi erau creștini maroniți, catolici din nordul Palestinei; a crescut alături de două surori, Mariana și Sultana, și de fratele său vitreg Boutros, născut din prima căsătorie a mamei sale,văduvă.

Familia Gibran, o familie foarte unită și plină de respect reciproc, a fost nevoită să emigreze din motive economice în Statele Unite ale Americii și a ajuns pe pământ american în 1895. La vârsta de 12 ani, Kahlil a început să frecventeze școlile locale, motiv pentru care numele său a fost prescurtat în Kahlil Gibran, formulă pe care a folosit-o mai târziu în scrierile sale în limba engleză.

Mai târziu, ca adult, a locuit în Boston, în Cartierul Chinezesc, locuit de imigranți italieni, irlandezi și sirieni.

S-a întors la Beirut în 1899 pentru trei ani pentru a studia limba și literatura arabă, apoi a rămas în Liban și Siria, dar în 1902, dornic să revadă țara care îi marcase atât de mult viața, s-a întors la Boston.

În 1908, a plecat la Paris pentru a studia la Academia de Arte Frumoase și a făcut cunoștință cu filosofia lui Nietzsche și Rousseau. În 1920, s-a numărat printre fondatorii, la New York, ai Ligii Arabe, care urma să reînnoiască tradiția arabă cu aportul culturii occidentale.

Succesul (occidental) al lui Gibran se datorează, de fapt, în principal sincretismului religios fascinant care străbate "Profetul" (scris în 1923): ideea unei concepții generice despre divinitate prevalează peste tot, în care predomină imagini și simboluri din toate religiile și filosofiile (catolicism, hinduism, islamism, mistici sufi alături de idealiști europeni, romantici, Nietzsche șimistici arabi).

Pentru Kahlil Gibran, existența este timpul dat pentru a recompune falia care există între noi și Dumnezeu; atunci când în individ binele și răul, perfecțiunea și imperfecțiunea, micile sentimente și marile pasiuni vor reuși să coexiste, înțelepciunea, perfecțiunea și fericirea se vor manifesta în coincidența contrariilor.

Misticismul lui Gibran scapă oricărei clasificări, poetul vorbește în imagini, recurgând la o lume simbolică cu o mie de sensuri, care prin universalitatea sa îi îndeamnă pe hinduși și pe creștini, pe atei și pe credincioși.

Succesul său provine tocmai din poziționarea sa între Est și Vest, între Beirut, Paris și New York.

Ca artist, Gibran a fost un personaj cu adevărat eclectic, contrar a ceea ce faima sa, asociată mai ales cu "Profetul", ar putea lăsa să se creadă.

Pe lângă faptul că a fost scriitor, Gibran a fost și pictor și organizator cultural, în contrast cu caracterul său timid și introvertit. Majoritatea inițiativelor sale se datorează ajutorului lăudabil al prietenei sale Mary Haskell, care l-a finanțat de mai multe ori.

Printre alte lucrări ale sale se numără "Il miscredente", un roman scurt scris în 1908 pentru revista "L'Emigrante", în care angajamentul politic și tensiunea civilă prevalează încă asupra dimensiunii religioase.

Alte producții demne de amintit sunt textul autobiografic (în care își exprimă durerea la moartea iubitei sale soții Selma), "Aripile frânte" (1912), scris în limba engleză, și "Maximele spirituale", un text tipic pentru producția sa, între aforistic și mistic, în care se străduiește să realizeze o reconciliere între Occident și Orient.

A murit la New York, la 10 aprilie 1931, răpus de ciroză hepatică și tuberculoză; trupul său a fost transportat, conform dorinței sale, la un eremit libanez.

Doi ani mai târziu, avea să fie publicată o lucrare pe care o lăsase neterminată: "Grădina Profetului".