Biografie - Puterea gândului

Gianni Vattimo s-a născut la 4 ianuarie 1936 la Torino, oraș în care a studiat și a absolvit filosofia, specializându-se la Universitatea din Heidelberg cu H. G. Gadamer și K. Loewith. Din 1964, a predat la Universitatea din Torino, unde a fost și decan al Facultății de Litere și Filosofie.

A predat în calitate de profesor invitat la mai multe universități americane (Yale, Los Angeles, New York University, State University of New York) și a ținut seminarii și prelegeri la universități importante din întreaga lume.

În anii '50 a colaborat la programele culturale ale RAI. Este membru al comitetelor științifice ale mai multor reviste italiene și străine și colaborează ca editorialist la cotidianul La Stampa și la diverse ziare italiene și străine; este membru corespondent al Academiei de Științe din Torino. Doctor Honoris Causa al Universității din La Plata (Argentina, 1996) Doctor Honoris CausaA fost laureat al Universității din Palermo (Argentina, 1998) și Mare Ofițer de Merit al Republicii Italiene (1997). În prezent este vicepreședinte al Academiei de Latinitate.

În lucrările sale, Vattimo a propus o interpretare a ontologiei hermeneutice contemporane care subliniază legătura pozitivă a acesteia cu nihilismul, înțeles ca o slăbire a categoriilor ontologice transmise de metafizică și criticate de Nietzsche și Heidegger. O astfel de slăbire a ființei este noțiunea călăuzitoare pentru înțelegerea trăsăturilor existenței umane în lumea modernă târzie, iar(sub forma secularizării, a tranziției către regimuri politice democratice, a pluralismului și a toleranței) este, de asemenea, firul care străbate orice posibilă emancipare. Rămânând fidel inspirației sale politico-religioase inițiale, el a cultivat întotdeauna o filosofie atentă la problemele societății.

"Gândirea slabă", care l-a făcut cunoscut în multe țări, este o filosofie care gândește istoria emancipării umane ca pe o reducere progresivă a violenței și a dogmatismului și care favorizează depășirea acelor stratificări sociale care derivă din acestea. Cu cea mai recentă lucrare a sa, "Credere di credere" (Garzanti, Milano 1996), a revendicat pentru propria gândire și calificativul deo filosofie creștină autentică pentru postmodernitate. O reflecție care continuă în publicații recente precum "Dialogo con Nietzsche. Saggi 1961-2000" (Garzanti, Milano 2001), "Vocazione e responsabilità del filosofo" (Il Melangolo, Genova 2000) și "Dopo la cristianità. Per un cristianesimo non religioso" (Garzanti, Milano 2002).

Cu dorința de a lupta împotriva dogmatismelor care alimentează violența, frica și nedreptatea socială, s-a implicat în politică, mai întâi în Partidul Radical, apoi în Alianța pentru Torino și în campania electorală a Ulivo, al cărei susținător convins este, recunoscând astăzi în Democrații de Stânga locul unde să-și ducă bătăliile ca europarlamentar. În prezent, participă laîn calitate de invitat permanent în consiliul național al Coordonării DS Homosexualilor (CODS).

În Parlamentul European, participă la lucrările unor comisii precum:

Membru titular al Comisiei pentru cultură, tineret, educație, mass-media și sport; membru supleant al Comisiei pentru drepturile și libertățile cetățenilor, justiție și afaceri interne; membru al Delegației interparlamentare UE-Africa de Sud.

De asemenea, a desfășurat și alte activități parlamentare în cadrul Consiliilor Socrates, Cultura 2000 și Tineretului, precum și în cadrul grupului interinstituțional Comisia-Președinția portugheză-Parlamentul European privind politica în materie de droguri în Europa, care are ca obiectiv definirea unui plan de acțiune al Uniunii Europene pentru anii 2000-2004. A participat, în calitate de membru, la lucrările Comisiei temporare privindInterceptarea prin satelit numită "Echelon". Colaborează ca editorialist la: La Stampa, L'Espresso, El Pais și Clarin din Buenos Aires.