Biografie - Oameni și lupi

Thomas Hobbes s-a născut la 5 aprilie 1588 în Malmesbury (Anglia). Mama sa, potrivit poveștii, era în travaliu din cauza spaimei provocate de invazia spaniolilor, încât Hobbes însuși, în glumă, în conformitate cu filosofia sa, ar putea afirma mai târziu că s-a născut "îngemănat cu teroarea". Tatăl său, pe de altă parte, era vicar la Westport, dar a abandonat familiadupă o ceartă la ușa bisericii cu un alt pastor. Unchiul său patern, Francis Hobbes, a fost cel care s-a ocupat de educația sa universitară, care a avut loc la Magdalen Hall din Oxford între 1603 și 1608.

După terminarea studiilor, a devenit tutorele lui William Cavendish, fiul baronului de Hardwick și viitor conte de Devonshire. A rămas în legătură cu familia Cavendish pe tot parcursul vieții.

Datorită familiei Cavendish a făcut prima dintr-o serie de călătorii în Europa, care l-au pus în contact cu mediul cultural și științific continental de la începutul secolului al XVII-lea. A călătorit în Franța și Italia, unde probabil l-a întâlnit pe Galileo Galilei. În anii 1920 a intrat în contact și cu Francesco Bacone, pentru care a fost secretar (o colecție dediscursuri atribuite recent filosofului scoțian).

În această perioadă, interesele lui Hobbes au fost predominant umaniste și, printre numeroasele sale lucrări, se remarcă în special traducerea "Războiului peloponesiac" al lui Tucidide, publicată în 1629 și dedicată celui de-al doilea conte de Devonshire, discipolul lui Hobbes, care murise cu un an înainte.

Momentul fundamental de cotitură în cariera lui Hobbes a avut loc în 1630. În timpul călătoriei sale pe continent din acel an, a descoperit Elementele lui Euclid, o întâlnire intelectuală care îl va determina să aprofundeze mai mult decât superficial geometria. La începutul anilor 1630, interesele sale filosofice și științifice au început să se dezvolte, în special în domeniul opticii. În timpul unei noi călătoriiEuropean, în 1634, a intrat în contact cu mediul filozofic parizian care gravita în jurul lui Mersenne și Descartes (cunoscut în Italia sub numele latinizat de Descartes).

În acest context se maturizează decizia filozofului în favoarea monarhiei. Din păcate, evenimentele se întorc împotriva regelui și Hobbes este nevoit să emigreze în Franța, unde rămâne până în 1651.

De altfel, tocmai în Franța Hobbes a compus principalele sale lucrări filosofice: pe scurt, putem enumera "A treia obiecție la meditațiile metafizice ale lui Descartes" (care mai târziu a fost cauza unor relații proaste și a unor neînțelegeri cu filosoful francez) și "De Cive", a treia și ultima secțiune a unui sistem filosofic care va fi completat abia în 1657, odată cu publicarea "De Homine".(De Corpore a apărut în '55).

Lucrarea a stârnit numeroase controverse, în special în cea de-a doua ediție publicată la Amsterdam în 1647; o traducere în limba engleză a fost publicată în 1651, la întoarcerea lui Hobbes în țară, sub titlul Philosophicall Rudiments Concerning Government and Society.

Între timp, și-a continuat studiile de filozofie naturală: între 1642 și 1643 și-a expus pentru prima dată fundamentele filozofiei sale într-o formă completă (în refutarea sa la "De Mundo" a lui Thomas White) și a purtat celebra controversă despre libertate și determinism cu episcopul realist John Bramhall. A compus, de asemenea, un studiu despre optică, în timp ce, în 1646, curtea engleză s-a mutat la Parisiar Hobbes a fost numit profesor al Prințului de Wales (viitorul Carol al II-lea).

În 1649, deputații rebeli au obținut condamnarea la moarte a regelui Angliei, Carol I. Probabil că în această perioadă Hobbes a început să compună capodopera sa filozofică și politică "Leviathan, sau materia, forma și puterea unui stat ecleziastic și civil", care a fost publicată la Londra în 1651.

Textul a stârnit imediat reacții din mai multe cercuri politice și culturale: unii au acuzat textul că ar fi o apologie a Monarhiei care tocmai fusese înfrântă de parlamentari, iar alții au văzut în el o transformare oportunistă a filosofului față de noul lider al scenei politice engleze, Oliver Cromwell. Însă cea mai aprigă controversă a fost declanșatădin cercurile episcopale, în principal datorită celei de-a treia părți a lucrării, o reinterpretare heterodoxă fără prejudecăți a Scripturii în sprijinul supremației puterii politice asupra celei papale.

Întors în Anglia în 1651, și-a reluat vechea relație cu familia Devonshire, dar a trăit mai ales la Londra. Controversa stârnită de Leviathan a continuat (și va continua chiar și după moartea sa). O comisie parlamentară a venit să îl investigheze pe Leviathan, dar fără a obține rezultate concrete datorită protecțiilor de care se bucura. În ciuda acestui fapt, i s-a interzis, sub acuzația deateism, să scrie ceva despre etică, și îi va fi imposibil să publice "Behemoth", o lucrare istorică despre Războiul Civil, în timpul vieții sale.

În ultimii ani de viață, Hobbes a revenit la interesele clasice cultivate în tinerețe, a compus o autobiografie în versuri și a tradus atât Illiada, cât și Odiseea. A părăsit Londra în 1675, pentru a locui la Hardwick și Chasworth, în reședințele din Devonshire.

A murit la Hardwick la 4 decembrie 1679.