Biografie

Celebrul bucătar francez Georges Auguste Escoffier s-a născut la 28 octombrie 1846 în Villeneuve-Loubet, un sat din Alpes-Maritimes, nu departe de Nisa, în casa care adăpostește astăzi "Musee de l'Art Culinaire". La vârsta de 13 ani, a început să lucreze ca ucenic în restaurantul unui unchi ("Le Restaurant Francais") din Nisa; aici a învățat noțiunile de bază ale meseriei de bucătar: el nu anumai arta de a găti, dar și de a servi și de a face cumpărături corecte.

La vârsta de nouăsprezece ani, s-a mutat la Paris, pentru a lucra la "Petit Moulin Rouge": în timp, a căpătat experiență, astfel încât în 1870 a fost chemat ca bucătar-șef, în timpul războiului franco-prusac, la Cartierul General al Armatei Rinului; a gătit, printre altele, pentru generalul Mac Mahon încarcerat la Sedan. Din această experiență au rezultat "Memoriile unuibucătar în Armata Rinului" (titlu original: "Mèmoires d'un cuisinier de l'Armée du Rhin"). Experiența de la Sedan s-a încheiat, Auguste Escoffier Experiența de pe Coasta de Azur a fost însă de scurtă durată, astfel că, după Comună, în 1873, tânărul bucătar s-a trezit în capitală, în fruntea bucătăriei de la "Petit Moulin Rouge", care devenise între timp un local de înaltă clasă, frecventat de oameni precum Sarah Bernhardt, Prințul de Wales, Leon Gambetta și Mac Mahon însuși.

La vârsta de 30 de ani, în 1876, Auguste Escoffier a încercat să deschidă primul său restaurant, "Le Faisan Doré", la Cannes, deși nu a renunțat la bucătăriile sale din Paris: în acești ani, în calitate de bucătar-șef sau manager, a condus mai multe restaurante din întreaga Franță. După ce s-a căsătorit cu Delphine Daffis, s-a mutat împreună cu soția sa la Monte Carlo la mijlocul anilor 1880 și a fondat "L'art culinaire", o revistă care încă se publică sub numele deTitlul "La revue culinaire" și tipărește "Flori în ceară" (titlul original: "Fleurs en cire"). Între timp, se angajează într-o colaborare cu Cèsar Ritz, proprietarul lanțului de hoteluri de lux cu același nume: relația lor contribuie la sporirea reciprocă a faimei celuilalt.

Cei doi au gestionat împreună, până în 1888, sezonul de vară al "Grand National din Lucerna", Elveția, și sezonul de iarnă al "Grand Hotel" din Monte Carlo. Tot pentru Ritz, în 1890 Escoffier a devenit directorul bucătăriilor londoneze ale "Savoy", la acea vreme centrul vieții sociale internaționale. Odată ce Ritz a părăsit "Savoy", bucătarul francez a ales să-l urmeze pentru a fonda înParis, în Place Vendome, la "Hotel Ritz"; apoi s-a întors în capitala britanică pentru a lucra ca maitre d' la "Carlton", care a fost la rândul său achiziționat de Ritz, rămânând de cealaltă parte a Canalului Mânecii până în 1920, când a fost decorat cu Legiunea de Onoare.

Între timp, a publicat numeroase lucrări de-a lungul anilor: de la "Guide Culinaire" din 1903 la "Aide-memoire culinaire" din 1919, trecând prin "Le carnet d'Epicure", revistă publicată lunar între 1911 și 1914, și "Le livre des menus", din 1912. Devenit un organizator abil al oricărui serviciu de catering, Escoffier a reușit, printre altele, să gestioneze serviciul de restaurant alcompania maritimă germană "Hamburg Amerika Lines", dar și cel al "Ritz" din New York; a realizat, de asemenea, așa-numitele "Diner d'Epicure" (inspirate de revistă), prânzuri demonstrative de bucătărie pariziană cunoscute în întreaga Europă, care au avut loc în mai multe orașe de pe continent în același timp.

După ce a publicat "Le riz" în 1927 și "La morue", doi ani mai târziu, în 1934 Auguste Escoffier a publicat "Ma cuisine". A murit în anul următor, la 12 februarie 1935, la aproape 90 de ani, la Monte Carlo, la câteva zile după moartea soției sale. Bucătar creativ și inventator de rețete, Auguste Escoffier a dat viață, printre altele, la Piersici Melba conceput în onoarea cântăreței de operă australiană Nellie Melba.